Utopia Balcanica

Legea produselor româneşti îmi insultă religia

Hipermarketul e acel loc în care mă duc nu doar ca să cumpăr hârtie igienică şi conserve cu ficaţi de peşte, ci şi ca să reflectez la marile realizări ale speciei mele.

Eu, omul simplu, n-am să intru niciodată într-o centrală atomică fiindcă n-am voie. N-am să conduc niciodată o combină agricolă fiindcă nu ştiu cum. N-am să pipăi niciodată steagul american de pe lună fiindcă e departe ca naiba, dar pot să mă duc oricând la hipermarket.

Acolo văd televizoare de doi metri şi maşini care găuresc beton. Acolo pot să crăp între degete un lychee adus de la 7000 km depărtare şi să miros un cefalopod gelatinos pescuit într-o fosă de lângă Kamceatka. Fiecare produs de pe raftul ăla îi cântă omenirii un imn. Fiecare conservă vietnameză de 5 lei îmi povesteşte despre cucerirea lumii, despre Revoluţia industrială, despre vapoare uriaşe sub pavilionul Liberiei, despre uzine care hrănesc milioane, magnaţii care le-au ridicat, oropsiţii care trudesc în ele.

hipermarket
“Even the Politburo doesn’t have this choice”, Yeltsin said. “Not even Mr. Gorbachev.”

Cum eu n-am o religie în sensul tradiţional, hipermarketul e singura formă de templu unde am un fel de epifanii.

Şi se întâlnesc 253 de gherţoi în Parlament, iau o pauză de la ocrotit reţele infracţionale şi decid în numele nostru, al tuturor, de unde ar trebui să se aprovizioneze hipermarketul meu cu 51% din marfă.

Şi votează treaba asta în unanimitate. Toţi, mă, toţi, într-un gest furtunos, ca nişte Isuşi furioşi răsturnând tarabele negustorilor. Nu din vreo raţiune economică. (Economia e sperioasă, dacă încerci să pui mâna pe ea, se ascunde în găuri iar la capătul acestui drum pavat cu bune intenţii sunt Cuba, unde nu poţi să mănânci cartofi când nu-i sezonul cartofilor, şi Venezuela, unde dacă ai prins un guguştiuc şi l-ai jumulit eşti baron local.)

Nunu, unica raţiune a acestei legi e că-i genul ăla de gargară care dă bine. Nici măcar n-o să aibă cine ştie ce efect asupra ofertei pipăibile din hipermarket.

De fapt, textul legii nu zice nimic de produse româneşti, ci de produse din lanţul scurt de aprovizionare. Lanţul scurt înseamnă exact ce credeaţi că înseamnă: ca-n anii ‘80, când în Bucureşti te puteai uita la TV bulgăresc şi la Oradea prindeai ungurii. Bulgarii sunt mai săraci, deci produc roşii mai ieftine. Ungurii sunt mai bogaţi, deci produc roşii mai ieftine. Dacă va renta, hipermarketul le va lua oricum de acolo. Dacă nu, nu.

Nu-s ameninţate nici caracatiţele mele congelate şi conservele mele cu chipirones. Tot textul legii precizează că se aplică la cărnuri proaspete, fructe şi legume, lactate şi miere şi alte perisabile. De parcă hipermarketul ar fi dobitoc să nu bage roşii locale vara. De parcă eu aş fi dobitoc, să nu caut roşii locale vara. Le-aş căuta şi iarna, dar cine face roşii iarna în România? Nimeni, până când marile concerne de roşii nu-l vor înlocui pe subzistentul care grădinăreşte şi el pe două pogoane în fundul curţii.

Motivul pentru care ar trebui să fim supăraţi e că, aşa tâmpită şi inutilă cum e, legea asta mai strecoară un poliţist în relaţia dintre jucătorii de pe piaţă.

Legea asta înseamnă încă o carte de tocit dacă vrei să faci o afacere, pentru că o hoardă flămândă de birocraţi va stabili EXACT:

– ce fructe, ce legume, ce cărnuri cad sub incidenţa legii;
– 51% din fiecare categorie sau per total? Am voie să pun pe un raft 70% mălai românesc ca să pot pune pe celălalt 60% castraveţi italieneşti?
– dacă produsele locale mi se vând şi rămân alea de import, tre’ să închid până refac stocul?
– cât de lung – în zeci de metri – trebuie să fie lanţul ăla scurt de aprovizionare;
– câţi statisticieni trebuie angajaţi ca să calculeze ponderea produselor locale dintr-un hipermarket dat;
– care-i amenda dacă te-au prins cu 3% pipote poloneze peste limita admisă;
– o ridiche încolţită în China, crescută în Kîrgîzstan şi curăţată de pământ la Mizil e o ridiche de China, Kîrgîzstan sau Mizil?;
– etc. etc. şi alte măsuri al căror efect asupra indicelui “ease of doing business” va trebui stabilit de alţi câţiva specialişti plătiţi din impozitul lui Vasile.

Arbitrăm şi partidele de sex cu ocazia asta?

easeofbusiness
Higher rankings indicate simpler regulations for businesses, stronger protections of property rights şi că acolo se trăieşte mai bine. Ar putea fi o coincidenţă.

Legea asta urlă: “Noi, cei aleşi de voi, vă credem prea tâmpiţi să vă alegeţi singuri roşiile şi asta ar trebui să vă pună pe gânduri.”

Dar mulţi dintre concetăţenii noştri aud doar “Noi suntem români, noi suntem români, noi suntem aici pe veci stăpâni” şi explodează de mândrie.

Iar janghinelor din Parlament asta le trebuie: oameni explodaţi de mândrie, care li-s profund recunoscători pentru asta. Că vin alegerile, şi că cumva tre’ să facem uitată moda asta cu anticorupţia – auzi tu, ce idee năstruşnică, să-i lege pe hoţii de cai.

Aş fi sugerat că legea stabileşte şi un precedent periculos, dar parcă şi posturile de radio erau obligate să dea 40% muzică românească. Atunci când eşti Socaciu, e mai uşor să le impui oamenilor prin lege muzica ta expirată decât să pui mâna să faci muzică OK.

Toate astea îmi jignesc profund credinţa că procesele fireşti, liber consimţite ale comerţului duc la progres. Moscheea mea, hipermarketul, a fost pângărită.

Parcă trebuia să fim toleranţi faţă de religii, nu, boss?

Şi UE ce păzeşte?

În loc să ne tragă de urechi, în loc să tragă Franţa de urechi că-şi subvenţionează fermierii ca să avem noi pretext pentru legile astea ipocrite şi populiste, UE vine şi ea să-şi deşerte la mine în templu sacul cu porunci ciudate. Să nu vinzi aspiratoare de 2000 de waţi, să nu vinzi becuri care nu-s CFL, să nu laşi MP3-playerele să sune prea tare, DSLR-urile să nu filmeze mai mult de 30 de minute, să nu reumpli olivierele, să-i dai porcului cocaină înainte să-l tai şi dracu să te ia dacă faci parmezan la Vâlcea dar nu vrei să scrii pe etichetă romezan, parmezâlcea sau “produs tip brânzet tare gen semiputuros”, ci faching parmezan pentru că AIA E.

În lumina ultimelor întâmplări, cred că UE trebuie să-şi revizuiască priorităţile dacă nu vrea să rămână “o idee bună pusă în aplicare prost”, cum spun despre comunism oamenii care nu ştiu ce-i ăla.

* Apropo de ultimele întâmplări – eu cred că şi peste trei ani UK va fi bine merci în UE. Aş paria pe asta, chiar dacă nu-s atât de sigur ca atunci când a jucat România cu Albania şi m-am dus la singura casă de pariuri din 2 Mai să pun cinci lei pe Albania.

Dar, brexit sau bremain, treaba se împute. Asta e clar.

Măcar un homar de 30 de lei din Lidl să avem la masa căpitanului în timp ce orchestra cântă şi apa ţâşneşte prin hublouri.

ecouri

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au.

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net
ecouri