Povestea multimilenară a cidrului
Ca toate alcopopsurile gen Breezer sau Ice, cidrul a luat naştere în urmă cu vreo cinci ani, în biroul unui director de companie de bere care era supărat că produsul lui nu prinde la minori.
(Când spun minori, spun banchetul-de-clasa-a-8-a-minori, nu majorat-minori.)
Cred şi eu că nu prinde. Berea e un gust dobândit. Nimănui nu-i place prima înghiţitură de bere. Copiii care nu vor cu tot dinadinsul să devină golani ca Vasile se vor lăsa de bere după o gură, două. Inconsecvenţa lor face rău industriei.
– Stăm cam prost cu vânzările în rândul minorilor. Ce ar putea să le placă?, a întrebat atunci şeful cel mare de la SC Bergenburg Brau.
– Merele, a răspuns o vegană aflată întâmplător prin preajmă.
– Merele, spui. Au alcool?
– Dacă sunt stricate.
– Îmbuteliaţi mere stricate!
– Dar merele stricate put a ţuică, domnule directo-
– Turnaţi peste ele o basculantă de zahăr şi ÎMBUTELIAŢI! Vreau să văd 70 de sortimente de cidru pe rafturi până în 2016. Am uitat să menţionez că vreau să se cheme cidru. Şi să aibă de 5 până la 10 ori mai mult zahăr decât berea, a hohotit directorul către geamul deschis în timp ce un fulger brăzda cerul.
Aşa socotesc eu că s-a născut cidrul. Inclusiv ăla fancy, artizanal. Serios. Sigur, s-ar putea să fie o băutură veche de 3000 de ani, cum spun unii, fiindcă acum 3000 de ani viaţa era mai austeră. Dacă îţi pica pe mână o băutură normală, a doua zi ţi-o prădau sciţii / hunii / vizigoţii / tătarii / comuniştii.
Ştiu toate cele de mai sus fiindcă în seara asta am cumpărat 6 feluri de cidru şi le-am băut.
Acum mă doare capul şi încerc să aflu de ce am făcut chestia asta. Cred că voiam să aflu dacă nu cumva ratez ceva nebând cidru. Nu am ratat nimic, dar a fost o experienţă hazlie. Pe scurt, toate au fost ca un fel de Mirinda de mere cu vodcă, dar am sesizat nişte nuanţe. (Dacă nu reuşesc să public textul ăsta azi, 5 octombrie, e pentru că am adormit de la atâta cidru naşpa şi Albatros.)
Ca un bun beţiv, m-am uitat pe ingrediente şi am început cu mărcile care păreau non-toxice, urmând să închei cu alea pe care nu le doresc nici duşmanilor.
Cidru aproape potabil.
Cele mai uşor de înghiţit soiuri de cidru găsite azi în Kaufland sunt două, şi sunt absolut identice la gust. Ce să vezi, ambele vin de la aceeaşi firmă de bere. Diferă dizainul, preţul şi (presupun) frecvenţa spălatului celor două cazane, dacă or fi două.
(Am aflat de pe google că producţia abia a început şi m-am temut că o să pară că toată lista asta-i reclamă pentru prostiile astea două, dar voi ştiţi că eu îmi marchez reclamele corespunzător. Şi oricum nu spun că-s bune-bune, sunt doar mai puţin scârboase.)
1. Cidru mândru – 2,99 lei în Kaufland.
Producător: Heineken (RO). 0,33 l. Alcool 4,5%. Conţine: apă, bază fermentată din suc de mere (*nu scrie cât %), concentrat din suc de mere, aromă naturală, acid malic, caramel simplu, metabisulfit de potasiu.
În primul rând, senior copywritere, să ştii că cidru şi mândru nu rimează. Singurul cuvânt din limba română care rimează cu cidru e anhidru, iar “cidru anhidru” nu poţi bea, ci doar molfăi. Corpul ăla odios de literă de pe etichetă trădează şi el targetul, un public tânăr şi influenţabil. Fiţi mai subtili, mă, că vine garda.
Substanţa în sine e OK pentru consumul uman. Un suc de mere lejer, acidulat, cu un post-gust de borş sau cvas. Mă văd bându-l vara pe plajă, când berea se încălzeşte prea repede şi devine nepalatabilă (Beck’s Lemon avea rolul ăsta când eram în facultate).
Hm, chiar seamănă cu ăla pe care-l beam astă vară la bulgari, la Krapets. Era într-o sticlă de 0,5 cu o vulpe, şi se chema “Kradeţat na iabălki” (Hoţul de mere) sau Orchard Thieves. Oh, wait, ăla e chiar…
…2. Livada secretă – 3,99 lei în Kaufland
Producător: idem. 0,33 l. Alcool: idem. Conţine: idem.
Vulpea-hoţ de mere îşi pierde tot farmecul în traducerea asta prostuţă (probabil se temeau c-o iau românii drept aluzie şi se supără), dar măcar fontul e acătării faţă de schizofrenia de mai devreme.
Dar dacă tot e aceeaşi băutură cu 1 leu suprataxă de vulpe, de ce nu-i la 500 ml, ca la vecini? Şi dacă tot pretinzi că-s două produse diferite, de ce nu scoţi caramelul din ăla pe care-l pui oricum în sticlă maro? De ce încerci să fii ceva ce nu eşti, hoţule? Ruşinoasă treabă, ca whisky-urile alea în care se bagă culoare ca să pară că au stat o mie de ani în butoi.
Lăsând deoparte întrebările mele de om care n-a făcut studii de piaţă, şi această substanţă e bună de băut dacă-ţi place sucul de mere cu bule şi te atrage ideea de a te îmbăta din el. Organoleptic, n-ai cum să-l deosebeşti pe ăla secret de ăla mândru. Nici vizual: deşi sticla-i maro, cidrul e tot galben deschis, ca o bere uşoară gen Corona sau ceva produs de un rinichi funcţional.
Sau poate ăsta e studiul de piaţă: că pe unul scrie “mere”, pe celălalt “mere româneşti”? (…pe eticheta din faţă. Pe spate, ambele mărci se laudă cu românismul merelor.)
Cidru care nu e CHIAR sinistru.
Aici am putut încadra o singură băutură, din motive pe care vi le voi explica mai jos.
3. Kingswood – 3,99 lei în Kaufland
Importator: Ursus. Producător: Dreher (HU). 0,4 l. Alcool: 4,5%. Conţine: apă, 29,8% băutură alcoolică fermentată (din apă, suc de mere concentrat şi sirop de glucoză), 5% suc de lămâie din concentrat, 4% suc de mere din concentrat, zahăr, CO2, aromă naturală, săruri minerale (care?!), coloranţi: extract de malţ din orz şi concentrat de şofrănaş.
OK, nu pot să spun că mi-a plăcut poţiunea asta cu iz faux-medieval-kitsch fiindcă am intrat deja pe tărâmul blestemat al cidrului plin ochi de zaharuri. Dar, faţă de colegii săi de mai jos, Kingswood are personalitate: aciditatea sucului de lămâie îţi înfrânează reflexul de vomă şi coloranţii atipici îl fac mai îmbujorat. Te gândeşti la nişte ionatane super coapte şi spui: hm, e normal să fie foarte dulce.
Shit tier.
Dacă aş coborî în Gheena şi Scaraoţchi m-ar pune să-mi aleg cazanul cu cidru, aş merge pe unul din astea două, că doar am venit aici ca să sufăr, nu, ‘Oţchi?
4. Somersby – 3,75 lei în Kaufland
Importator: Carlsrom. Produs în BG. 0,33 l. Alcool: 4,5%. Conţine: apă, suc de mere fermentat 31,9% (apă, zahăr, suc de mere), zahăr, suc de mere concentrat, sirop de zahăr invertit, CO2, arome naturale, acid citric, sorbat de potasiu, caramel amoniacal.
În spatele unei etichete cuminţi, dar simpatice marca Taxi Studio, Şomersby (huehue) e doar foarte dulce. O fi de la zahăr, de la celălalt zahăr sau de la siropul de zahăr invertit? We may never find out, m’lord.
O achiziţie perfectă pentru cei care evită din motive religioase gusturile acru, sărat, iute, amar şi cărnos.
5. Strongbow – 3,15 lei în Kaufland
Importator: Heineken. Producător: Zagorka (BG). 0,33 l. Alcool: 4,5%. Conţine: apă, 25% suc de mere din concentrat, sirop de glucoză-fructoză, caramel, acid malic, CO2, metabisulfit de potasiu, aromă naturală.
Există un motiv pentru care această băutură şi sigla ei împrumutată de la o companie de pompe funebre au fost primele pe piaţă: cei de la Heineken ştiau că au să apară altele şi, chiar dacă vor fi făcute din bocanci de infanterist, vor fi mai bune.
Nu mai pot să vă povestesc cum e să-l bei (poate doar prin hipnoză regresivă), dar la sfârşit, te şpreiază în cerul gurii cu un puf de suc gastric. Nu atât de puternic ca după o bere cu banane pe care am băut-o odată, dar pe-acolo.
În mod normal m-aş fi oprit aici, dar eram deja trotilat şi pe Antenă era o comedie cu Badea, Gâdea şi Mike Tyson. Hm, poate de-aia simt de fapt acid clorhidric în gât.
Am destupat şi flaconul ăla pe care-l păstram pentru sezonul ţânţarilor.
WTF e ăsta şi de ce se dă fără reţetă.
Cred că l-aş fi încadrat şi p-ăsta la shit tier dar n-aveau pe stoc varianta simplă. Am luat sticla cea mai nefosforescentă, aia cu afine.
6. Cidru dacic – nu mai ştiu cât am dat pe el, dar e 3,79 la emag.
Producător: Zarea (RO). 0,275 l. Alcool: 4,5%. Conţine: băutură fermentată din suc de mere min. 30% şi glucoză, apă, zahăr, suc din concentrat de fructe de pădure cu afine min. 0,7%, arome, acid citric, sorbat de potasiu, carbonat de dimetil, CO2, coloranţi: azorubină, albastru briliant FCF.
Etichetă proiectată de un patriot cu experienţă în domeniul farmaceutic. Culoarea cravatei lui Dan Diaconescu. Face contorul Geiger să piuie. Pe Zamolxe, am descoperit nectarul lui Marian Munteanu! Serios, chestia asta nu e făcută din albastru briliant FCF şi azorubină (may cause ADHD-like behavior in children), ci din degetele strămoşilor, când le scot afară primăvara, de ghiocei, de crini, de toporaşi.
Groaznic.
Mai iau o gură zdravănă şi capăt un flashback din copilărie. Crănţăneam un pumn de tablete de vitamina C cu coacăze (Ascovit?), dar înmuiate în spirt pentru că ăsta nu e flashback, ci suc dacic cu aromă de afine.
În jurul sticlei pluteşte un miros de parfum de babă, apăsător de dulce, ca atunci când eşti închis cu baba respectivă într-un lift foarte lent.
Mi se pare şi mai puţin carbonatat decât celelalte varietăţi de cidru, dar poate-i fiindcă m-am îmbătat.
Hei, măcar azi am făcut-o în numele ştiinţei.
Ridicând blazat din umeri, dau pe gât restul de Furadacic, ca să închei mai repede şi să încalec pe o şa şi să vă scriu toate astea cât încă mai disting cele 6 litere dep e tatatsutură.
O bere, vă rog.
* N-am mai băut Old Mout fiindcă n-are o variantă fără arome pestriţe, Clark’s fiindcă nu l-am găsit şi Blind Pig fiindcă nu eram la Mega Image, dar oricum n-ar mai fi intrat în seara asta. Sunt prea tânăr să îmi eutanasiez pancreasul.
Curiozitatea m-a făcut odată să mă apropii mai mult de sectorul „cidrice“ și să arunc o privire rapidă asupra etichetelor. Cum nu mi-a făcut nici una cu ochiul, am trecut repede mai departe. Nu eram chiar atât de curios să aflu gusturile acestor băuturi. M-a convins însă experimentul tău. Parcă simt pe limbă poșircile astea. Felicitări pentru sacrificiul pe care l-ai făcut pe altarul cunoașterii.
P.S. Dacicul cidru e deja prea mult. Ne cam batem joc de unii dintre strămoșii noștri…
Dacă o să ai vreodată o poftă de-aia copilăroasă de zahăr, primele 3 din listă nu sunt *atât* de rele.
mi am facut ieri timp si am intrat la rusi pe motiv de oferta care s´a dovedit a fi tzeapa( sticla de russian standard € 8,99 mdeah sticla de 0,5) ocazie cu care m´am uitat si dupa kwas(apare in text deci sunt on topic). A fost a treia mare greseala a vietii mele, am luat o gura zdravana si pe urma am beut juma de vodka ca sa fac cumva sa dispara gustu´ ala de jambiere fermentate in zeama de varza putrezita.
PS – sa nu uit deja clasicul : kuie mongo!
Cvasul e şi el un gust pe care îl formezi cu exerciţiu (sau născîndu-te într-un oraş industrial mereu înnorat din Belarus).
Mie-mi place.
Ai si tu dreptate. Am avut nevoie de ceva timp ca sa accept ca e ridicol sa fugaresc nativii germani cu sticla de socata homemade. Am avut si eu o curiozitate d´asta cu ia sa gust si io, dar la fel, mi a trecut repede. Nu se pupa de loc cu preotzetul de mere al bunicamii. Cind era in toane bune baga si o lingurita de miere.
Well, toate astea sunt (cum scrie si pe eticheta) 30% suc de mere, mult CO2 si si mai mult zahar. Tre sa bei unul homemade cu 100% suc de mere lasat la fermentat, sec sau demisec si fara arome suspecte si cu o concentratie de alcool cam asa, cam pe la 7,5%.
Da boss, dar pentru asta ar trebui să-l fac. Sau să mi-l trimiţi, că io n-am unde fermenta mere acasă :)
Io ziceam ca (asa ne invata ,cel putin kingswood) trebuie baute cu gheata, asa mai diluezi zaharelul.
Cand aparuse aici in strainezia ciderul la butoi, in baruri, pe pahar scrie “kingswood on ice” si itzi arata cat cidru si cata gheata :)
eu nu stiu cine dracu va pune sa beti porcarii din astea arificiale facute de concerne.
sa stai pe o terasa in alsacia (sau in rheinlend-pfalz) sa maninci flammkuchen sau un quiche cinstit si sa bei un cidru adevarat (fara nici un gram de zahar in plus, sau fara urma de chimie de nici un fel) cu un gust fantastic… bine, daca ti-e foame tare merge si dupa un purcelus de lapte cu un pic de crusta. asta e toamna: un quiche sau flammkuchen + un cidru cinstit + frunze galbene care cad din copaci + citeva nuci verzi decojite de mina de hoasca frantuzoiaca la straßburg. asta e toamna…
eo nu pot sa-ncerc pana nu am un review competent de la baba exotic educata de/in kongo.
phoaa, pai ce faci ma nene ma, ca m´am jurat sa nu mai zic nimic rau de kidru, pardon kodru..si mai pardon kongruela.
si eu le-am incercat pe toate, insa nu intr-o singura seara :) ce ai baut tu sunt niste mizerii de bauturi carbogazoase, cu mult zahar, E-uri si cu ceva alcool, adica ce e mai rau. Old Mout si Blind Pig (incercat de curand) sunt ceva mai „baubile”… insa eu sincer cred ca n-au nicio legatura cu cidrul. Singurul care mi s-a parut ok a fost cidrul fara zahar, de la Mega, imbuteliat la 0.75, 13 lei si ceva sticla.
Pentru că sunt patrioată până în maroul chiloților, am luat TOATE CELE PATRU variante de cidru Dacic. Îți pot spune că cel mai ok dintre toate e cel simplu. Restul, cu arome au gust de platic topit.
Și dacă e o chestie care m-a amuzat la culme a fost faptul că ăla de cherry avea eticheta în engleză monșer. Așa cum se poate vedea în această poză cu pantelimon pe fundal. https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10153959815206871&set=a.10150156467281871.291012.609076870&type=3&theater
[…] Cum te lămurești dacă bei șase sticle de cidru; […]
Voiam sa spun ceva despre Old Mout, dar apoi chiar am citit articolul (in plus, eu nu prea beau in general, asa ca era ca si cand un zidar ti-ar fi dat sfaturi despre placi de baza :P).
Cdrul făcut de tine, din suc de mere cumpărat vrac de la o fermă/producător local ori cumpărat din magazinele mari(bag in box-scump), e cea mai bună băutură. Ca să iasă ceva îți trebuie ceva drojdie dedicată pt. cidru, lichidă sau uscată. Aici ar intra White Labs Wlp775 sau Wyeast 4766. Asta pt. că nu trăim în UK unde am avea sute de sortimente de cidru la discreție. Eu personal am 60 litri la fermentat “as we speak”. Pișaturile pe care le-ai menționat mai sus, sunt pentru a-ți otrăvi vecinii.
Am baut recent unul care mi-a placut – Harvester pe numele sau.