Cronici cinstite: micul şi acceptabilul pub din cel mai interesant colţ de Bucureşti

Dacă n-aţi făcut mulţi purici prin Capitală şi nu v-aţi plimbat niciodată prin “experimentul Căţelu”, daţi o raită pe-acolo când se mai încălzeşte. E unul dintre puţinele cvartale prietenoase din oraşul ăsta ciufut. Pe strada care-l împarte în două, băştinaşii au făcut câteva birturi, pentru uzul propriu şi al ocazionalului turist rătăcit.

Trec pe lângă La Donna – un bistro minuscul cu mâncare adusă de peste drum. Zumzăie. Mai încolo, spre Baba Novac, La Strada e şi ea plină ochi. N-are cum să nu fie – e o pizzerie foarte bună cu 5 (cinci) case de pariuri in situ. Alături e altă pizzerie, cu xerox. Ultimul bancomat din zonă s-a desfiinţat. Timpul trece altfel aici.

Cineva a deschis aici chiar şi un “social bar” foarte hip, dar cred că pe termen lung o să câştige pizzeria cu xerox.

Planul pentru azi e să mergem la o bere într-un colţ care se cheamă (cum altfel) Corner.

Nu fiindcă aş fi auzit că-i ceva special, ci fiindcă trec pe lângă el de ani de zile fără să intru, parcă ar fi bibliotecă, nu alta.

Colţul e Fildeşului cu Ion Ţuculescu.

Intrăm printr-o poartă batantă gen spaghetti-western. Terasa e încălzită, lucru mereu binevenit de când nu ne mai dau ăştia voie să fumăm înăuntru. Profită de acest aspect câţiva localnici veseli, în treningurile lor bumbăcoase care spun “am coborât după pâine”.

Încă o uşă şi dăm de un pub de cartier destul de familiar – decor încropit din pseudoantichităţi, ecran mare cu sport, blues în surdină, lumină puţină şi caldă.

Surpriza e meniul, care (lucru rar) arată ca şi cum ar fi fost conceput de un designer de meniuri şi nu de un nepot în Word ’97.

În oferta Corner Pub & Grill găsim nişte mâncare clasică de pub – burgeri, salate, paste, grătar – şi exact băuturile pe care te-ai aştepta să le distribuie cârciuma din vecini fără să alunece în capătul cu drojdieri al spectrului.

Scorurile sunt şi ele complet normale la ambele categorii: mai tot ce e comestibil se dă cu 20-30 de lei, o bere e de la 5 lei în sus (nimic fancy-şmancy, doar Ursus şi colegele de trust), un cocteil vreo 15, o sticlă de vin între 35 şi 65.

Bem câteva borcane de Grolsch perfect acceptabile şi un mojito bunicel (în sfârşit, unii cărora li s-a făcut menta anul ăsta), iar fiindcă nu ne e extraordinar de foame, dar nu putem să nu încercăm ceva, cerem o salată de pui şi nişte tagliatelle cu somon.

Ambele se dovedesc a fi, cum altfel?, perfect acceptabile. Sigur, smântâna din jurul somonului e scăzută un pic mai mult decât trebuie iar germenii de ceapă mi se par un adaos kitsch care strică orice farfurie, dar asta-i doar nebunia mea. Puiul din salată e mişto, într-un fel de teriyaki mieros şi dat prin susan.

Stai aşa! Pentru că e vineri, avem chiar şi muzică live.

Într-un colţ, preţ de vreo două jumătăţi de oră, un moreno pletos pe nume Marthin Marcos, pe care l-am mai văzut pe afiş la El Torito, zbârnâie vocal-instrumental nişte coveruri perene, ghiciţi cum? Perfect acceptabil.

(Melodia plângăreaţă din Narcos şi un blues hispanofon neidentificat, cu o grămadă de slide – probabil compoziţie proprie – au înviorat tot birtul, semn clar că ar trebui să cânte mai mult în limba lui.)

Ah, şi era să închei fără să menţionez cel mai curios aspect al acestui birt: buda e afară.

Nu glumesc, ca să mergi la toaletă trebuie să ieşi din cârciumă, să ieşi de pe terasă şi s-o cauţi într-un mic gang alăturat. Am senzaţia că-i ceva specific, care derivă cumva din firea pitorească a zonei – la un moment dat, şi La Strada (aia cu pariurile) te trimitea într-un periplu similar.

Mai are rost să pornesc cinstitometrul ca să zic “acceptabil”?

Mâncat-băut: 3/5. N-am trimis nimic înapoi la bucătărie, iar cocteilurile sunt chiar OK. N-ar strica un ale sau altă bere exotică.

Serviciu: 3/5. Oarecum lent într-o seară de vineri semi-aglomerată.

Ambianţă: 4/5. Igienic fără să fie rece, cu o terasă ochioasă, pe o stradă paşnică.

Scoruri: 4/5. O idee mai mici decât la celelalte puburi/cluburi locale care-mi vin în minte.

(Dacă treci cu vederea WC-ul unic şi nu tocmai convenabil plasat, e o cârciumă cel puţin la fel de cozy ca rivala ei directă – Friends de lângă Gloria, care are o terasă fenomenală, dar muzica mai coca şi mâncarea mai dezamăgitoare.)

În caz că vă foloseşte la ceva, facebookul lui Corner Pub & Grill e aici.