Am umplut un bidon la staţia Rombeer, primul Peco de bere din Pantelimon

În urmă cu câteva zile m-am împrietenit pe facebook cu un domn pe nume Igor.

Cum fac eu de obicei când văd un om nou pe interneţ, l-am spionat să văd cu ce se ocupă şi am aflat că deţine un stabiliment care se cheamă Staţia Rombeer. Părea haios şi fresh, un magazin specializat în bere artizanală, ba chiar un lanţ – fiindcă scria că are trei filiale. Aşa că m-am dus pe capul omului să aflu mai multe despre afacerea lui.

Am ajuns pe Pantelimon 111, vizavi de cimitirul armenesc – pentru şaormari, undeva între Iskender şi Mega Mall – sau între Calif şi Mega Mall dacă ţii să vii pe partea cealaltă şi s-o tai un pic pe după blocurile gri.

E un butic la un parter. Nişte LED-uri cu “Bere pentru acasă” şi un afiş cu “Bere” sugerează că acolo un amator de bere ar putea găsi bere. Bere sub formă de sticle în frigidere, am presupus. Poate sub formă de doze.

Nimic care să mă pregătească sufleteşte pentru ce urma să văd.

Igor era înăuntru şi se uita şi el, parcă perplex, la propria lui creaţie.

Nu-i o metaforă deplasată – “staţia Rombeer” chiar e un soi de staţie Peco de bere.

Înăuntru e o panoplie cu douăzeci şi ceva de dozatoare sub care am recunoscut numele mai multor micro- şi miniberării din ţară. Unele consacrate, ca Zăganu, Nemţeana sau Hop Hooligans, altele exotice, ca Lăpuşna de la Mureş sau Cazino din Constanţa, dar şi nume necunoscute mie, de exemplu berea Carol, brasată la Buftea tot de nişte gagii de peste Prut. La coadă sunt şi nişte beri de import. Nimic de la marii producători, în caz că vă întrebaţi.

În spatele constelaţiei de robineţi e o cameră frigorifică cu multe butoaie. Schema e asta: vine omul, îşi alege otrava, îşi umple bidoanele cu bere şi pleacă acasă s-o bea. Simplu!

OK, poate nu atât de simplu.

Bidoanele cu pricina nu sunt nişte butelii de Pepsi reşapate ca pentru ţuică, ci PET-urile speciale ale casei, pe care aparatul le umple mai întâi cu dioxid de carbon. P-ormă Igor dă drumul unei supape şi berea începe să curgă.

Dacă n-ar fi în sticlă atmosfera aia controlată, probabil s-ar borşi foarte repede, îmi confirmă Igor. (Recunosc că am continuat să fiu sceptic până acasă, când am băut-o.) Oricum, orice bere iei de aici trebuie desfăcută şi dată gata în cel mult trei zile, cam ca braga sau altă băutură nerăbdătoare.

Chiar şi preţurile sunt OK pentru nişte beri considerate încă de fiţe.

Zăganu brun, de exemplu, e 17 lei litrul, cu un leu mai ieftin decât la eMAG. Iar prezentarea face oricum toţi banii.

Cum adică “prezentarea”, ziceţi? Ştiu că sună ciudat, dar mie mi se pare că berea artizanală românească şi-a găsit în sfârşit gimmick-ul. Ştiţi, noi n-avem tradiţia mănăstirilor de berari, doldora de butoaie sau sticle prăfuite cu dop de plută. Noi avem mătuşici care făceau bere în gospodărie, unchieşi care lucrau la fabrica de bere şi o aduceau acasă “p-aia bună”. Oricât ne-ar fi sau nu ruşine, bidonul e gazda naturală a berii (fie ea industrială sau de casă) la noi şi nu văd de ce n-ar înnobila cu plasticul lui, în maniera kitsch-naivă a acestui popor, chiar şi un ale sau un stout.

(Şi nici n-are sens să mai pomenim factorul nostalgie, care lucrează în sufletele unora dintre noi la simpla auzire a cuvântului “dozator” în contextul “cartier”.)

Uite, aici umplem o purcea cu IPA. Oscilez între a scrie articolul ăsta şi a-mi minţi prietenii că am făcut-o eu.

Pe lângă bere, magazinele lui Igor mai vând vin şi cafea.

Vinul e tot vărsat, de la o podgorie din Republică, iar cafeaua proaspăt prăjită, dar nu mă pricep, că nu consum. Unde am fost eu, în Pantelimon, mai era o etajeră cu seminţe (că deh!) şi cică urmează o selecţie de gustări de bere mai interesante.

Deşi probabil habar n-aveai, prima staţie Rombeer s-a deschis prin septembrie 2017.

Culmea, internetul n-a vuit până acum – doar un semnal discret la NWRadu în preajma deschiderii. Între timp, businessul lui Igor s-a maturizat, chiar dacă a mers doar din vorbă în vorbă, tiptil, prin cartierele-dormitor pe unde s-a stabilit. Ar fi păcat să nu crească, fiindcă e un concept cu mult farmec. Toţi ştim cât avânt au luat petrecerile de apartament de când numeri pe degete cârciumile unde se mai fumează. Şi sincer, ce petrecere de apartament e aia care n-are pe masă câteva PET-uri cu băutură no-logo?

Başca, oricât s-ar fi înmulţit microberăriile în ultimii ani, gustul românilor pentru berea artizanală e încă subdezvoltat. Republica Moldova, de unde vine Igor, are mai multe făbricuţe de bere independente decât noi, la sub un sfert din populaţie. E păcat, fiindcă a doua zi chiar se simte diferenţa.

În prezent, staţiile Rombeer sunt trei.

Pe Lacul Tei 75. aproape de burgerii excelenţi de la Circus Pub, pe Pantelimon 111 şi undeva în Militari Residence (Rezervelor 64, bloc 2).

Toate-s deschise zilnic, de la 10 la 9 seara şi puteţi afla mai multe pe facebook.