Am făcut turul paginilor de FB ale partidelor mici de pe buletinul de vot (ca să n-o faci tu)

Cineva trebuia să o facă şi pe asta. Alegerile europarlamentare sunt mâine. E puţin păcat că se încheie campania electorală, că a fost una din cele mai interesante, cu tot felul de momente amuzante, de la fuga pesediştilor cu coada între picioare din Iaşi, la mitingul electoral cam cringe al USR-ului de la Cluj. A fost cea mai animată campanie pe care am avut-o pentru europarlamentare şi se anunţă o prezenţă la vot peste media scrutinelor anterioare pentru Parlamentul European.

Unele partiduleţe care promiteau ore întregi de amuzament (Demos, Alternativa Dreaptă, Dreapta Liberală) n-au reuşit să strângă cele 200.000 de semnături necesare validării candidaturii. Însă, surprinzător, au făcut-o (mai bine să nu întrebăm cum exact) nişte partide mai puţin cunoscute, ale căror nume nu spun foarte multe bulei noastre. De unele din ele sunt sigur că nici nu ştiai că există. M-am gândit să cercetez eu, ca să votăm în cunoştinţă de cauză, mai ales că paginile lor de Facebook adesea promovează tot felul de dubioşenii.

Hai să le vedem.

Partidul Socialist Român

Fanclubul oficial Nicolae Ceauşescu.

Sunt mai multe formaţiuni care îşi dispută titulatura de moştenitor al Partidului Comunist Român. Le încurcă faptul că PCR e interzis prin lege şi nu poate niciuna să preia oficial numele şi brandul. PSR e printre cele mai longevive partide explicit ceauşiste şi singurul care a reuşit să strângă semnăturile necesare să îi fie validată candidatura la scrutinul ăsta.

În 2010 au încercat şi ei să îşi schimbe denumirea în PCR, dar Tribunalul Bucureşti i-a trimis la plimbare.

Din câte am găsit, partidul nu are o pagină oficială pe Facebook, deşi unele organizaţii locale sunt active. Una dintre ele e cea din Bucureşti, care rostogoleşte mai departe propaganda PSD, cu share-uri din Codrin Ştefănescu, postări cu “Băsescu – sluga străinilor” şi “nazistul de Iohannis“. De la filiala sectorului 1 am aflat că PSR e împotriva NATO şi am fost delectat cu citate din Hugo Chavez, dictatorul care a implementat socialismul ăla minunat care te face să mănânci şobolani în Venezuela. Fanii au şi un grup numit Partidul Socialist Român – Nicolae Ceauşescu, să nu fie dubii cine e modelul de urmat.

Tipul ăsta e preşedintele partidului.

Atâtea marote naţionalist-conspiraţioniste ca la oamenii ăştia am mai găsit doar la Dragnea şi la PRU. Măcar paginile PSR sunt amuzante, că oamenii au de departe cele mai tari imagini de campanie. Uite încă una. Nici faţă în faţă nu dezamăgesc, dacă ai nervii suficient de tari să le asculţi elucubraţiile.

Blocul Unităţii Naţionale

BUN vrea să fie bine, ca să nu fie rău.

Pentru un partid care nu spune prea multe, Blocul are o grămadă de pagini pe Facebook, ale diferitelor filiale locale şi din străinătate. Bănuiesc că susţinerea respectivă a fost şi motivul pentru care au reuşit să strângă cele 200.000 de semnături necesare validării candidaturii, lucru care nu a fost izbutit pe la case mai mari.

Principalul mediu de comunicare în online pare să fie nu o pagină (deşi au şi una oficială), ci un grup cu peste 10 000 de membri. De acolo am aflat ce vrea BUN, dar nu m-au lămurit prea tare. Majoritatea sunt fie chestii clişeice, pe care le zice toată lumea, fie lucruri care sună bine, dar nu spun mare lucru: “schimbarea actualei clase politice”, “susţinerea şi apărarea valorilor naţionale”, “redeşteptarea demnităţii”, “asigurarea calităţii şi îmbunătăţirii nivelului de trai” sau “transformarea României într-un stat modern european”. Singurele poziţii mai concrete sunt vizavi de faptul că doresc o politică demografică şi sunt fani ai economiei sociale de piaţă.

Uite şi un videoclip super original (nu pot să bag embed, că e pe înalt şi arată ciudat).

Postările de pe grupul BUN nu sunt nici ele foarte edificatoare. Printre afişele electorale cam amatoreşti sunt foarte multe poze cu oameni simpli, de la mitinguri electorale care par mai degrabă şuete între mătuşa şi bunica. Sunt şi destule poze în port popular, ceea ce transmite un uşor vibe naţionalist. Nu îi bănuiesc că ar fi din ăia, că e foarte puţină politică şi mult mai mult “hai să fie bine!” Acronimul partidului merge şi el în direcţia aia. Impresia mea e că partidul se adresează românilor din diaspora cărora le e dor de meleagurile natale şi oamenilor de la ţară care nu urmăresc activ politica, dar simt ei că sunt patrioţi şi vor să fie bine ca să nu – ştiţi voi.

Partidul Social Democrat Independent

PSD cu Vanghelie, like in the good old days.

Dacă nu ştiai că există chestia asta nu te condamn, nu eşti singurul. Pagina de Facebook oficială a partidului are 140 şi ceva de like-uri, poate şi fiindcă a fost creată abia luna trecută. Dar pentru un partid atât de mic au o echipă de campanie foarte bună. Vizual totul arată impecabil. Afişele cu candidaţii sunt ce trebuie, clipurile electorale sunt scurte şi la obiect, logo-ul şi poza de copertă, sugestive. Totul pare realizat profesionist, ceea ce mă face să mă întreb de unde au avut oamenii ăştia bani pentru aşa ceva. E drept că unele lucruri sunt plagiate de la PSD, cum ar fi trandafirul ăla superb, dar măcar nu-s manglite de pe Google Images.

Aşa-i că îţi era dor de el?

Nu au chestii dubioase pe pagină, dar tot mi-e greu să fac abstracţie de faptul că partidul e creaţia lui Marian Vanghelie. Chiar dacă în acte îl conduc alţii, pe Facebook PSDI nu se ruşinează de fostul primar al sectorului 5, trimis în judecată de DNA că ar fi luat o şpagă de 30 de milioane, printre altele. Poate de acolo banii pentru lucrurile frumoase. Au chiar o postare cu un interviu în care Vanghelie îşi explică filosofia politică (da, are aşa ceva). Diferenţa între PSD şi PSD Independent ar fi că al doilea e naţionalist, deşi, la cum vorbeşte Liviu Dragnea în ultimul timp, e greu să îl baţi la asta. În orice caz, PSD-Vanghelie zice că e “singurul partid autentic de stânga din România”.

Poate aşa şi este. La o adică oamenii l-au convins pe fostul lider al socialiştilor din Parlamentul European, Hannes Swoboda, să îi susţină: “Dragul meu prieten Vanghelie, am auzit ca vei candida la viitoarele alegeri europene. Iti urez mult succes pentru ca sunt convins ca Parlamentul European are nevoie de oameni ca tine.” Ce frumos!

Partidul România Unită

Nothing special to see here, folks, doar PRM minus Tribunul.

Probabil îţi aminteşti măcar vag de ex-PSD-istul Bogdan Diaconu, naţionalistul ăla dubios care se visa un Vadim sâsâit. Dacă l-ai uitat, poate e fiindcă a dispărut de pe scena politică. A fost exclus din PRU, deşi el l-a înfiinţat şi era singurul membru cât de cât cunoscut. Pretextul oficial a fost existenţa unor nereguli în finanţele partidului, dar gurile rele ziceau că motivul real ar fi fost că unii din colegi nu vedeau cu ochi buni dragostea lui faţă de ruşi. Vadim Tudor a păţit şi el ceva similar prin 2013, când Gheorghe Funar, fostul primar al Clujului (ăla care crede că Iisus a fost dac), a organizat un puci dacic şi l-a exclus din Partidul România Mare.

Cele două partide s-au gândit să se alieze pentru alegerile europarlamentare din mai, ca să nu mai divizeze electoratul ultranaţionalist. Doar că Vadim a dus ştampila PRM cu el în mormânt şi Biroul Electoral Central a respins demersul. Toată povestea s-a lăsat şi cu un mic scandal, că urmaşii lui C.V. Tudor nu voiau să vadă PRM-ul pe o listă deschisă de Sebastian Ghiţă. Cei de la PRU nu au însă greţuri de genul. Nici nu li se pare ironic că au vrut să pună cap de listă un tip fugit din ţară din cauza problemelor cu justiţia, deşi logo-ul partidului e un Vlad Ţepeş stilizat. Misterioase sunt căile naţionalismului!

Dacă îi trimiteam pe flăcăii ăştia la Eurovision, nu se mai ofticau toţi conservatorii.

Am oferit mai mult context aici deoarece contează. PRU a luat 3% din voturi la alegerile anterioare. Cu acel 1% al PRM aproape săreau pragul electoral. Oricum, pagina de Facebook a partidului e un one-man show Bogdan Diaconu, întors între timp la şefia formaţiunii. Postările ating toate conspiraţiile favorite ale naţionaliştilor: austriecii ne taie pădurile ca să îşi facă scaune şi frigă cârnaţi, europenii ne-ar privi ca pe un popor “second-hand”, UE e naşpa iar noi suntem o ţară suverană şi independentă. Nu mă apuc să le enumăr pe toate dar te asigur că n-au ratat nimic. Opoziţia e văzută prin lentilele propagandei Antena3-RTV, cu trădătorii de neam şi ţară vânduţi lui Soroş. Nu e prea surprinzător, Bogdan Diaconu e invitat cvasipermanent la RTV, în virtutea prieteniei cu Sebastian Ghiţă.

Propuneri clasice peremiste, de exemplu să reinstituim prin lege denumirea oficială de ţigani pentru romi. Bineînţeles că n-au fost uitaţi nici ungurii. Toate postările de pe pagina de Facebook par să fie share-uri de pe cea a lui Bogdan Diaconu. Am scrolluit până m-a durut degetul. Oamenii încearcă să construiască un cult al personalităţii dar materia primă nu prea îi ajută.

Partidul PRODEMO

Actualmente jucăria lui Cătălin Ivan.

Nu, nu e vorba de Demos, că ăia au strâns doar 7 semnături şi un abţibild Chipicao. PRODEMO e încă un partid care se vrea PSD cu faţă umană şi pretinde că e adevăratul apărător al valorilor social-democrate. A apărut în 2012, fiind înfiinţat de un apropiat al lui Mircea Geoană, după ce fostul preşedinte PSD a fost exclus din partid. Nu prea s-a ales mai nimic de capul formaţiunii dar aparent ea încă există şi e folosită de Cătălin Ivan care şi-ar dori un nou mandat de europarlamentar. E tipul ăla care a cerut excluderea PSD din familia socialiştilor europeni după ce a fost dat afară din partid.

O discuţie ca între pesedişti.

Pe Facebook pagina oficială are ceva peste 1.600 like-uri. Cam puţin, în 7 ani de existenţă. Spre comparaţie, pagina publică a lui Cătălin Ivan are mai mult de 22.000. Poate ăsta e motivul pentru care cel puţin 90% din postările PRODEMO sunt shareuri de pe pagina europarlamentarului. Practic, e un alt partid în care contează un singur om. Chestia asta a dus şi la nişte contradicţii amuzante. PRODEMO se pretinde un partid social-democrat modern, racordat la valorile europene, dar a ajuns să dea share la poveştile lui Cătălin Ivan despre ce de mare susţinător al referendumului Coaliţiei pentru Familie a fost el şi cum e el super tradiţionalist.

“Conservatorii au acum cu cine!”

Nu lipsesc nici atacurile la adresa Opoziţiei. Ludovic Orban e pus la zid fiindcă e chitarist, iar pe Cosette Chichirău au reclamat-o la CNCD fiindcă nu ştiu ce a zis după protestul anti PSD de la Iaşi. Nu-i chiar frumos, dar hei, încearcă şi ei să mai rupă ceva din electoratul PSD.

Poate ar trebui să vorbesc şi despre UNPR

Nu cred că ai nevoie să îţi spun eu cine e Gabriel Oprea. Partidul ăsta e ca herpesul, când crezi că ai scăpat definitiv se întoarce. Generalul-izmană deschide lista pentru europarlamentare şi alături de el mai candidează doi generali de carton, Anghel Iordănescu şi Ilie Năstase. Oamenii nu se mai satură de sinecuri.

Sincer, nu cred că-i tocmai un lucru rău că partidele astea intră în categoria “şi alţii”.

Important e că pe 26 mai am face bine să punem ştampila aia undeva.