VasileMi-e un pic ruşine că spun asta, boss, dar în atâţia ani de mâncat toate scabroşeniile n-am pus niciodată gura pe maţe fripte.
Sigur, ingredientul intestin de porc l-am mai întâlnit la Qian Bao sau la Chong Qing, dar numai în feluri sofisticate, însosate, condimentate şi, mai important, necarbonizate.
Ei bine, deunăzi mă trezesc ocolind Oltenia în drum spre Timişoara, cu Eftimie, la o chermeză de sârbi. E vreo unşpe dimineaţa şi în zare se întrevede misterioasa aşezare “Piteşti”.
Socotim că 11 e o oră bună pentru micul dejun. Încerc să-mi amintesc ce ştiu din cărţi despre acest “Piteşti”.
Ah! Dacă e Piteşti, e maţe fripte.
N-oi fi eu foarte umblat pe coclauri argeşene, dar ştiu că la Piteşti domiciliază un domn pe nume Ilie, despre care legendele spun că frige maţe, celebrul soul food local, pe un grătar insalubru, undeva lângă un târg.
Răsfoiesc repejor pe goagle şi constat că nu-i nevoie să ne îmbulzim prin târguri după măruntaie. Acelaşi nea Ilie (cred) a clădit între timp, din banii de maţe fripte, într-un alt capăt dezolant al Piteştiului, un restaurant în toată regula. Hai acolo să luăm micul dejun, că oricum am ratat epoca nea Ilie street food exotic de bâlci.
În faţa restaurantului în toată regula se răceşte un Audi bengos. Mai folosesc tinerii, oare, cuvântul bengos? Două fete adormite lustruiesc mesele. Terasa e rustică şi lemnoasă. Înăuntru e curat, steril şi deloc potrivit pentru o zahana. Se aude nişte pop nasol de acum câţiva ani (“Sus pe toc”). Le-aş fi pus nişte Mississippi John Hurt, să fac un pod invizibil între maţele lor şi chitterlingşii negrilor de pe bayou.
Multe televizoare. Pare un loc potrivit să vii să mănânci maţe fripte şi să te uiţi la meci, sau să te uiţi la Eurovision şi să mănânci maţe fripte.
Oare au dat drumul grătarului?
Primim meniul îmbrăcat într-o piele gravată cu “gustă Piteştiul de altădată”. Mmm, bujie de Dacie 1310. Cred că chiar am gustat una de-aia când eram mic.
Meniul e super scurt: cărnuri şi, bineînţeles, organe.
Mult doritele maţe fripte costă 7 lei suta de grame. Organele mai mişto (fudulii, momiţe ş.a.) sunt 5 lei suta, iar organele pe care le mănâncă excentricii şi barbarii luminaţi (splina, de exemplu) 3 lei suta.
Fiindcă-i abia micul dejun, comand doar nişte maţe şi un onorabil testicul de animal. Aşa, de gust. O rog pe gagică să-mi potrivească ochiometric o porţie. O nimereşte.
Oh, prieteni, cum e fudulia aia de porc. Sigur, coiul e din start cea mai bună parte a mamiferului şi e greu să-l gherleşti, dar consistenţa perfectă şi simplitatea dezarmantă a acestui coi anume îmi dau un fior rar. E un coi ireproşabil. Mai bun decât coiul pe care l-am mâncat ultima oară la Zexe, care avea textura unui parizer. Dacă nu erai coiot până acum, coiul lui nea Ilie te-ar putea convinge.
O să mă întorc la Piteşti super-flămând într-o zi, ca să cer un platou cu câte 2 din fiecare organ, ca când aş fi Noe şi aş avea nevoie de piese de schimb pentru perechea de porci. 2 din fiecare organ şi trei coaie.
Berea rece e o Timişoreana stas, cre’ că 5 lei sticla, ca pentru unşpe dimineaţa.
Cât despre maţele fripte, ăh, sunt nişte maţe fripte. Cum să le descriu. Au parfumul de bălegar şi de fum al oricărei dimineţi răcoroase în oricare sat românesc. Şi crocante, şi gumoase. Uneori, cea mai bună umplutură de cârnat e nici o umplutură. O să cer şi un vraf de maţe peste muntele ăla de alte viscere când m-oi întoarce. Categoric.
Să ai maţe în maţe e un simţământ satisfăcător.
Un of pentru cartofi ondulaţi prefabricaţi (tot 5 lei, parcă) şi un mmm pentru usturoi gros, iute, fără maioneze sau smântâni, totalmente no-bullshit.
Băutură: 3/5. Cele obişnuite ale micului birt de provincie.
Mâncare: 5/5. Bucăţi de animal tratate prin pârjolire ritualică. Fă-te una cu bestia jertfită, şamanule. Lasă-te pătruns de spiritul gonadei de porc. Orice mirodenie ar fi în plus. Chiar şi furculiţa e un pic în plus. În organul de animal cred că ar trebui să muşti ca în măr.
Ambianţă: 3/5. Of, decorul ăla generic şi muzica aia generică. Ar putea fi locul unde vii să mănânci maţe fripte sau coafor.
Serviciu: 4/5. La ora aia e greu să-ţi dai seama.
Scoruri: 5/5. Veneam din Bucureşti, brosangeles.
La nea Ilie, varianta restaurant, e în Piteşti, pe Banu Mărăcine 20. Are şi o pagină de feisbuc unde mai pune poze cu maţe.
