Vasile
Toată bulicica am auzit, măcar la mâna a treia, cine e Vladimir Tismăneanu şi cu toţii ne-am manifestat într-o formă sau alta indignarea faţă de mema najpa pe care, preţ de câteva minute, dl Tismăneanu a distribuit-o pe FB.
(Dacă trăieşti în grotă: erau nişte păsări din genul Corvus cocoţate pe un gard, descrise ca “aeroportul din Ţăndărei”. Sau dă şi tu un gugle.)
Aş fi scris chiar că “je suis Vladimir Tismăneanu” dar je ne suis pas Vladimir Tismăneanu, pentru că doar Tismăneanu e Tismăneanu. Şi oricum, un titlu d-ăsta, când toţi suntem înrăiţi de săptămânile de izolare şi setoşi de sânge?
Poate ar fi trebuit s-o fac. Când eşti un scrib mărunt pe internet, ca mine, cheia reachului şi a engagementului e să fii Gică contra şi avocatul diavolului. Dar e o muncă obositoare, uneori penibilă, şi ai doar câteva focuri pe ţeavă înainte să se prindă lumea ce hram porţi şi să înceapă să te ignore.
Zilele mele de trol au trecut, dar iată că azi mă simt dator să consum una din preţioasele mele petarde de opinie. Io, un ins care desenează faluşi, să vă scriu despre Tismăneanu, unu’ care scrie cărţuri. Pentru că, sincer, m-a speriat şi m-a îngrijorat cât de convinşi sunt brusc sute de inşi – chiar şi dintre cei pe care nu-i ştiam iuţi la mânie sau pre-supăraţi pe vreo idee de până acum a lui Tismăneanu – că ŞTIU ce se petrece în mintea altui om.
Un pic de lipsă de smerenie, dacă mă întrebaţi pe mine?
(Da, sper să recuperăm într-o zi din ghearele religiilor conceptul ăsta aşa frumos. Smerenie.)
Un pic de infatuare, să afirmi atât de categoric că stăpâneşti procesele cognitive ale altui creier decât al tău?
La dracu, io nu sunt sigur că ştiu despre mine însumi dacă sunt sau nu rasist, sau ce înseamnă rasist. Şi alţii ŞTIU că e rasist un nene de la o universitate de peste Ocean care, după o viaţă în care ar fi putut dovedi că e rasist dar n-a făcut-o, a postat într-o zi o memă şi p-ormă a şters-o şi şi-a cerut scuze. Şi nici măcar n-a invocat hackerii răi sau pisica pe tastatură ci a recunoscut, atât cât i-a permis propriul orgoliu, că a fost şi el bou pentru o clipă. Başca, provine din grupul ăla care-a fost victima cam tuturor -ismelor din istorie, dacă ţinem atât de mult la identităţi colective.
Vreau să fie clar, io nu-l cunosc pe Tismăneanu decât din câteva articole răzleţe, pentru că până şi mitologie mayaşă am citit mai multă decât politologie. Nu-l cunosc cât să bag mâna în foc, dar n-aş refuza un şpriţ cu el. (Voi explica totuşi, ceva mai jos, de ce nu cred că e şpriţar.)
De asemenea, chiar dacă-l cunoşteam, nu puteam pur şi simplu să ştiu ce-a fost în capul lui pentru că nu sunt Mafalda.
Pot numai să presupun.
The essentialization of the Jew as the Other is part of the mythological construction of the East European national identity: instead of a positive affirmation of what a nation is, it is often described in terms of antithesis. Radical nationalism in Eastern Europe is thus programmatically and consistently antagonistic to a different figure, the “Constitutive Other” as it were: Jews, critical intellectuals, Gypsies, liberal free thinkers, Freemasons, women, homosexuals.
– Vladimir Tismăneanu, Fantasies of Salvation
Oricine poate să presupună, chiar şi cineva care n-a citit nimic de Tismăneanu, sau cineva care crede că îl cheamă Benone Tismăneanu şi e un cântăreţ de muzică populară.
Ce ştiu sigur e că există pe lumea asta doi oameni, să le zicem A. şi Z., amândoi babyboomeri după cronologia americană, exact ca cetăţeanul Tismăneanu din boxa acuzaţilor.
A. s-a născut la marginea de atunci a Bucureştiului, în ţărână şi ciulini, bălţi cu stuf şi cătune de chirpici în plină asimilare de către noua ordine. OK, n-a crescut nespălat şi subnutrit, ca mulţi dintre colegii săi, dar a mâncat şi el o bătaie-două pe maidanele alea prăfoase, unde copiii noii muncitorimi urbane şi cei ai băştinaşilor din Dudeşti-Cioplea îşi sângerau laolaltă picioarele bătând mingea şi culegând sticle goale pentru o savarină sau un pachet de Mărăşeşti.
Lui A. i-a plăcut şcoala, iar azi vorbeşte despre curente şi concepte, cât pe-aci să te păcălească, să crezi că nu ştie să se târguiască cu pieţarii. Dar el înţelege toate cuvintele din mahala. Inclusiv alea pe care azi nu le mai folosim, precum ci*roi, b*roi sau m*graon.
Z. s-a născut, în plin egalitarism, printre ăia ceva mai egali. Poate în Primăverii, poate în Cotroceni, poate într-o vilă interbelică cu bideu şi pian cu coadă. N-a avut niciodată nevoie să coboare din lumea ideilor ca să stea la rând la adidaşi de porc congelaţi. Chiar şi în zilele noastre, când aude pe cineva vorbind de “Rammstein”, crede că-i un compozitor clasic şi e stânjenit că n-a auzit de el.
Z. se teme de ţ*gani – n-are încotro, e frica standard pe care ţi-o insuflă părinţii când eşti ţânc. Dar habar n-are că li se spune ci*roi, g*roi sau b*lauri pentru că pur şi simplu n-a avut unde să audă aşa nişte cuvinte urâte. Poate dacă aceste cuvinte apăreau în Şatra sau în Groapa sau la Miron Radu Paraschivescu. Dar nu apar nici măcar acolo (am re-verificat). Apar la birtul proletar, la Paraziţii şi la galeriile de fotbal – toate nişte fenomene cu care Z. e complet paralel.
Repet: nu am cum să ştiu ce-i în mintea altui om, mai ales a unui om care-i cu siguranţă mai complex decât mine.
Nu l-am psihanalizat niciodată pe Vladimir Tismăneanu pe canapeaua din sufragerie. Poate-i super rasist. Poate-i canibal reprimat. Dar poate nu-i nici una dintre astea, iar în momentul de faţă îi provocăm o tristeţe adâncă.
Pot, în cel mai bun caz, să-mi închipui cu care dintre cei doi de mai devreme – A. sau Z. – se aseamănă Tismăneanu mai mult.
Chiar şi numai citind despre el pă wikipedia, pot să-mi imaginez ce street smarts are Tismăneanu. (Nu cred că are.)
Pot să-mi imaginez cum e să crezi că “Ţăndărei” e doar un toponim rustic, ca Cucuieţi, şi să vezi mema aia cu ciorile şi să presupui că umorul derivă din faptul că “aeroportul din Cucuieţi” sunt nişte ciori pe un gard. Cioara de semănătură, simbol tragicomic al ruralului. Omniprezentă în orice sat – chiar şi în alea idilice, din cărţi. Banală ca o cioară, vorba lui Topârceanu.
Şi io aşa aş fi văzut mema aia – dacă nu petreceam atâţia ani golănind la Hala Traian şi atâţia ani expunându-mă intenţionat la toate atrocităţile pe internet.
Nu vreau să te conving de nimic. Vreau numa’ să ne închipuim împreună şi un scenariu în care există bună credinţă şi nu toţi oamenii sunt răutate distilată. Poate-i wishful thinking, caz în care şi io-s prost şi şi io-mi cer scuze. Nu e ca şi cum ar scrie geniu cosmic la mine pă cartea de vizită.
Depoziţia mea anecdotico-speculativă nu e decât un “n-a mâncat salam cu soia” pe invers dar cântăreşte la fel de mult ca argumentul acuzării: că Tismăneanu e un tataie, iar filmele americane ne învaţă că orice tataie e personajul lui Chevy Chase din Community.
În afară de toată gargara asta, la dosar mai e numai apărarea lui Tismăneanu însuşi.
E suficient pentru o condamnare? Hai să alegem la întâmplare doişpe oameni bosumflaţi şi să-i lăsăm pe ei să decidă.
