Probabil că n-o să te şocheze deloc…
…dar nu de snorkălitul cu caracatiţele mi-e cel mai dor când mă gândesc la nesfârşitele vacanţe în Greco-Turcia de odinioară.
Ci de rotisorul ăla sfârâitor-picurător, cu măruntaie de oaie înfăşurate în alte măruntaie de oaie, care te agaţă de nas şi te trânteşte de toţi pereţii cu aroma lui telurică. Kokoreç, kokoretsi. Se traduce “cocean” (cuscru cu cucuruzul nostru). Miroase în acelaşi timp a sat de munte şi a piaţă aglomerată. Îl iubeşti sau nu, nu există să-ţi semi-placă.
Noroc cu vechiul nostru prieten George, din a cărui viziune-pasiune s-a născut deja cunoscuta burgărie Circus Pub.
Unde o să presupun că ai mâncat deja.
Cum vremurile tulburi nasc nu doar belele, ci şi ocazii (iar afacerea cu burgeri, fie vorba între noi, a trecut cu succes prin furcile covidine), George a decis să acapareze fosta cofetărie din celălalt capăt al parterului, s-o placheze cu nişte piatră pitorească şi s-o transforme într-un colţ de Fatih, doar că cu parcul Circului pe post de Corn de Aur.
Am tapat după informaţii, am pândit momentul ăla critic când îşi făcea omu’ rodajul la reţete şi m-am înfiinţat la uşa noului stabiliment.
Hei, bosulică, whazaaaap, ce-avem noi aici, Circus Döner?
Plus că eram mahmur şi lui George îi scăpase porumbelu’ că are şalgam (zeamă turcească de murături), cafea la nisip şi ayran proaspăt.
Am deschis degustarea cu un platouaş (mă rog, tehnic “o cârcă”) de humus. Un humus de casă, usturoiat, uleiat şi, ca orice humus turcesc, mai degrabă spumos decât mătăsos. A venit cu o mică claie de ceapă marinată, pâinici făcute la faţa locului şi – ca să nu fiu nevoit să mănânc un kebab întreg mai târziu – o porţie de carne în vârf.
Mm, carnea aia. Probabil cel mai plăcut, fraged, zemos şi gras döner kebab de vită & oaie care mi-a fost administrat în ultimii ani în Bucureşti. Cinste măcelarului.
P-aia de pui n-am încercat-o.
Că veni vorba de kebabi, deşi n-aveam loc la jgheab şi pentru ei, am văzut cu coada ochiului reţetarul: combinaţii simandicoase, sosuri interesante – , chiar şi un fel de kapsalon hiper-consistent, dedicat tăietorilor de lemne (pă româneşte, kebab gratinat cu legume şi brânză). Un pic prea entuziastă lansarea asta cu n-şpe sortimente? Vom vedea.
Între reprize am gustat nişte çig köfte (varianta fără carne) ca la mă-sa la Urfa, păstos şi iute-acrişor. Bulgur, roşii, ardei şi o găleată de condimente – un fast food turcesc simplu, gustat de prea puţini în Bucureşti, pe care mă bucur că Circus Döner l-a adoptat.
Am refuzat o mostră de supă de linte pentru că nu voiam să apar în tabloide mâncând terci la o terasă, sub un titlu bombastic gen “S-a pocăit Vasile?! Două feluri vegetariene la rând, în plină stradă”. Dar arăta bine. Pentru o supă de linte. Cuprins de regrete, l-am rugat mai târziu pe George să-mi dea o poză cu supa să ţi-o arăt şi ţie. Iaca supa.
Oricum, trebuia să mă păstrez. Rotiselu’ cu maţe sfârâia până aproape de punctul de plesnire.
Prin faţa ochilor mi se derulau case-cubuleţ ascunse între măslini seculari. Bazar cu mirodenii. Taverne cu mustăcioşi jucând table între raki şi siestă. Fiat Panda prăfuit depăşind căruţă cu măgar încărcată cu portocale.
La capătul călătoriei, în ritmuri imaginare de mehter triumfal, kokoreçu’. Finis corunat opus.
Zemos, cărnos, cu un parfum care-ţi rămâne în sinusuri. Ca pe malul Bosforului.
Ceapă, verdeaţă, nişte cartofi (ex congelatorem, dar nu groaznici), nişte măsline turceşti. N-are sens s-o lungesc. Mai bine mai lipesc o poză.
Indiferent că ţi-am făcut sau nu poftă de interioare ovine, detaliile tehnice:
Din câte am înţeles, cam de ieri-alaltăieri e deschis la Circus Döner. Lacul Tei 65, lângă Circus Pub. În regim take-away sau pe terasă, cu precauţiile de rigoare, la o bere Efes şi un cico turcesc.
Scorurile la botul calului? Cam cât te-ai aştepta pentru nişte orientale destul de cocoficoase: 26-30 de lei kebabii, 35 de lei kokoreçul, 16-22 de lei diferitele ipostaze de humus, restu’ nuş’.
Acuşica trebuie să apară şi pe principalele platforme de livrare. Cred că chiar azi. Na, poftim, pe fudpanda s-a înfiinţat deja.
Putem şi să ne abonăm la noutăţi direct pe feisbucul Circus Döner.
Çok güzel.
[…] Pub şi, mai nou, vecina Circus Döner sunt repere în materie de mâncare rapidă şi curajoasă în estul Bucureştiului (cunoscut şi […]
[…] Gruia Dragomir – Zile și Nopți Probabil cel mai bun doner din oraș Alex Ciucă – hoinaru.ro: Gustul e cel care contează, iar în acest caz a fost foarte bun, 9.5/10Radu Dumitru – nwradu.ro: Dacă vreți un doner gustos, mergeți la Circus Doner.Sergiu Vasile – utopiabalcanica.net: Probabil cel mai plăcut, fraged, zemos şi gras döner kebab […]