Sunt un eurovizionar înfocat, dar e primul an când îmi pasă suficient de mult de selecţia naţională încât s-o ascult pe youtube şi să am păreri (nesolicitate şi necalificate) despre piesele candidate. Hei, n-a fost chiar groaznic.
Dap, am ascultat cele 46 de piese care au trecut de preselecţie, pe unele chiar până la capăt, şi am selectat 20 despre care am ceva de zis, bine sau rău. Restul fie erau pur şi simplu ceea ce în popor se numeşte lăbăreli imposibil de ascultat, fie le-am ratat cumva pentru că era 3 noaptea şi îmi bâţâiau creierii.
Dacă ai şi tu o părere, use it wisely – votul onlain pentru accesul în prima etapă a semifinalei mai e deschis vreo zece ore, la ora la care am apăsat io publish. Nu ştiu cât cântăreşte votul onlain, dar bănuiesc că mai mult decât să nu votăm.
Ok, here goes:
Alina Amon – Without You
Nu-mi dau seama dacă tipa asta încearcă să respecte cu sfinţenie reţeta de euroviziune sau să o parodieze. Legea lui Poe. Oricum, a înfulecat vocalele alea cu atâta poftă încât aiaiai ce-o să usture când ies.
ARIS – Da Svidania
E euroviziune, cineva tre’ să mulgă (sau măcar să ciupească de ţâţă) şi contextul geopolitic. Nas ne dagoniat. Culmea, nu e înfiorătoare chestia asta, în sensul că măcar se discerne un refren.
Cezar Ouatu – For everyone
Klaus Nomi păros, discount dubstep dracula, fantoma de la operă sau cum vreţi să-i ziceţi se întoarce printre cei vii (abia spre sfârşitul piesei, ce-i drept). Corul de călugări desculţi e un ornament simpatic. Dacă aş fi o ţară, nu mi-ar fi ruşine să-l trimit pe Ouatu la euro. Ce drecu, e Ouatu.
Ciro de Luca – Imperdonabile
Călătorului îi stă bine cu drumul. Italianului din Slobozia îi stă şi mai bine pe un afiş cu Cristi Dules şi Vacanţa Mică, pe gardul teatrului de vară din Eforie, într-o amintire vagă din 2001 pe care încerci din răsputeri s-o înăbuşi.
Cream, Minodora şi Daniela Bucşă – România mea
Dacă AUR ar fi un cântec, ar fi acest delir febril al lui Costi Ioniţă – întruchiparea expresiei “am căcat steagul”.
Carmen Trandafir – Măşti
Îmi place vocea lui Carmen, e caldă şi moale, dar întreaga construcţie e imposibilă fiindcă în anii 90 timpurii, de unde vine piesa asta, nu exista noţiunea de “smiley face care luminează”. Existau doar macarale abandonate şi noroi.
Dan Helciug – 241
Îmi place şi Dan, chiar şi când vrea să fie Freddie Mercury dar nu-l ajută gama şi iese un fel de ta-su lu’ Mika. Bine, de obicei îmi place Dan. Azi, nu prea.
Dora Gaitanovici – Ana
Voce puternică, folk-rockăreală generică. Hăuuu, hăuuu, se adună norii, ies dacii din tuneluri, urlă lupii la lună, dacă muzica asta ar fi un verb, ar fi a se povârni. Exact ce-mi doresc în seara aia veselă când mă uit la euroviziune cu prietenii într-o curte din 2 Mai şi bem şpriţ. Nup, sry.
E-an-na – Malere
Rarul folk-rock românesc care nu se teme să se uite pe geam şi să exclame “stai puţin, publicule de folk-rock! Afară nu-i o pădure cu druizi şi elfi, nici o holdă aurie cu ţărani vânjoşi care-s încă treji deşi e trecut de zece dimineaţa. E un bazar orientaloid cu paporniţe şi mici.” Şi asta ne-(sau post-)ironic, alienându-şi chiar şi nişte fani pe parcurs. Sigur, textul e stângaci pe alocuri, dar e eurovizion, cui îi pasă de text. Ce contează cu adevărat e că e o bucată săltăreaţă.
Eugenia Nicolae şi Cazanoi Brothers – Doina
Party in Transylvania redivivus. Dacă era un fişier Word, era o pagină întreagă de cliparturi aruncate aiurea. Bre, să-i înveţe careva diferenţa între doină şi ţonţoroi. Ca ţonţoroi, această ne-doină e totuşi fredonabilă şi ritmată.
Forţele de muncă – Hai afară, frate
Mai ştii când s-a dus Engelbert Humperdinck la euroviziune, a cântat o piesă grozavă şi totuşi nu l-a votat nimeni? Nu doar pentru că îi duşmănim pe britanici, ci şi fiindcă pur şi simplu nu era o piesă de euroviziune? Aici n-are nimeni 80 de ani dar înţelegi despre ce vorbesc. Şi, ca transumanist înflăcărat, nu pot să zic că m-a emoţionat nici textul ăla oarecum luddit, chiar dacă e al dragului nostru prieten Florin.
Ivel – Neverending
Nuş’ de unde a apărut vărul bas al lui Laurenţiu Cazan. S-ar putea să mai auzim de el, dacă are noroc de un compozitor, un textier şi un culegător de prune din gură.
Jessie – Regret
E chiar ea, Andreea Bălan Prinţesa Polipilor.
Letiţia Moisescu – Mirunica
Încă un Costi, bănuiesc. Dar e Costi-“Facem show ca la Paris”-2007 după o întâlnire de gradul 3 cu un monstru de goblenuri evadat din Muzeul Kitschului.
Mălina – Prisoner
“The silence takes my bread away”. Menţiunea onorifică Voicu Pânzar for ingliş.
Miryam – Top of the rainbow
Bun venit în bucătăria Jamilei, astăzi vom pregăti o euroviziune. Juma’ de Eluveitie, o halcă de Ro-Mania, se amestecă vârtos şi iese cam ce te aştepţi să iasă. Poate nu-i cea mai rafinată, dar te umple.
Othello – You’re worthy
Pe câmpia cu etno-văicăreli, până şi muzica de reclamă Orange ţi se pare proaspătă (o fi de la tuşa electroswing). Plus că pare scrisă de un om, nu de PopBot3000. Başca, e într-o engleză ocheiuţă.
Petra – Ireligios
Un joc frumos pentru textieri: deschide DEX-ul la plesneală şi fă un cântec de euroviziune pornind de la al 17-lea cuvânt de pe pagină. Multă mâţâială dar refrenul e destul de stronk.
(Update: m-am pripit. Ireligios nu e în DEX.)
Roberta Maria Popa – Indigo
Piesa e evergreen-prăfuită, dar nu sinistră. Puştoaica, plămânoasă (foarte). Surpriză plăcută.
WRS – Llamame
Cel mai mare latino lover al plajei din Venus e parfumat, uleios şi zvâcneşte. Practic, o hamsie umană. Dar are un cântecel ritmat şi catchy şi probabil n-am doar io pe lumea asta o slăbiciune nostalgică pentru Morandi-isme.
[…] în care am ignorat Eurovizionul și uitam complet, dacă nu îmi aducea aminte Vasile de el, care a scris Vasile o recenzie la melodiile alea de mori de râs, se cunoaște condeiul ăla bun și exersat, dublat de […]
[…] Am ascultat toate cântecele care vor la Eurovision ca să bombăn ceva despre 20 dintre ele […]
Adică Vasile, mâncătorul șef de zacuscă, e transumanist?? Înflăcărat!? Uuugh, n-aș fi crezut…
Transumanist la ceaun în realitate augmentată cu gogoșari.
Indigo suna a “Fantoma de la Opera”…
Da, E-an-na au alienat niște fani, dar admir curajul.
Nu e chiar așa e plămânoasă pe cât speram. Dar m-aș lepăda un pic de Satana când vine vorba de Petra.