VasileNu de alta, dar pe continentul lor abia începe vara.
(În capătul ăla unde nu e vară tot timpul.)
Chicha Libre – Sonido Amazonico (2008)
Nişte băieţi din Brooklyn au fost în Peru şi le-a plăcut suficient cât să scoată acum zece ani unul dintre albumele mele preferate. Delicios sintetizatorul; delicioase tema de Vivaldi de sub Primavera en la selva, jocul cu cuvintele din The hungry song şi fantoma lui Joe Dassin oftând după L’été indien pe emisfera de vizavi.
E şi pe bandcamp.
Juaneco y su Combo – El Brujo (1975)
Am ales complet la întâmplare un album al lui Juaneco să vă arăt de unde se trage neo-cumbia de mai devreme. Tot ce a cântat vreodată taraful ăsta e cea mai curată chicha de la izvoarele Amazonului (chicha se cheamă şi cumbia peruană, şi braga de porumb care se bea pe acolo). Ce-i pot reproşa acestui disc din ’75 e că nu e Ya se ha muerto mi abuelo pe el.
La Delio Valdez – La Rueda Del Cumbión (2014)
Tot cumbia? Da, dar cumbia argentiniană din villas miseria, cu Gladys “La Negra” Sarabia şi clarinetistul Santiago Moldovan, despre care putem bănui de unde se trage.
E şi pe bandcamp.
Los Espiritus – Agua Ardiente (2018)
Gaucho blues cu accente psihedelico-şamanice. Esa luz e nostalgic şi odihnitor ca un generic de film din copilărie. La rueda que mueve al mundo e cu un picior în country, şi muzical, şi filosofic.
E şi pe bandcamp.
Barrio Calavera – Kumbiamerikan Rockers (2015)
Încă o trupă care se revendică de la cumbia peruană – ai zice că aveam un laitmotiv când am compilat lista asta. Album cu tentă ska-punk, frenetic, à la Manu Chao când s-a sucit cu Radiolina după Sibérie, dar care nu uită să-ţi amintească de unde vine (Revólver, Escápate de mí).
E şi pe facebook.
