Mamaia asta italiancă o să ruleze pe televizorul meu toată iarna

Sigur, când eşti consemnat la domiciliu vara, nimic nu bate să-ţi pui pe smart tv nişte mici sfârâind domol. Dar acum, când pleoşcăie lapoviţa în geam, nu-i aşa că te-ai plictisit de canalele de youtube cu butuci în şemineu? Nu ştiu alţii cum fac, dar eu am descoperit iarna asta că-mi place să mă uit la o mamaie gătind reţete din tinereţea ei în cantităţi obscen de mari şi fiind, în general, senină şi simpatică.

Fiindcă am descoperit Buon-A-Petitti, canalul Ginei, o italiancă din Foggia stabilită în New Jersey acum vreo 50 de ani, a cărei mare plăcere în viaţă e şi astăzi să producă haleală pentru cei 4 copii, 9 nepoţi şi cine ştie ce mai are pe acolo.

Nonna Gina e cel mai bun fundal sonor într-o sufragerie de om. Nu taie cine ştie ce la montaj. Toacă şi frământă agale. Uneori izbucneşte în cântec. Alteori îşi aminteşte cum în Italia n-avea cuptor şi trebuia să meargă cu pizza la cuptorul comunal, iar acum are o casă mare şi frumoasă, copii care s-au ajuns, două cuptoare şi maşină electrică de peely-tomato, God bless America.

Şi un făcăleţ de 100 de ani pe care l-a adus din lumea veche.

Uite-o aici făcând versiunea ei de pizza, moştenită din moşi-strămoşi.

Sau o cantitate industrială de lasagna.

Sau pastele cu fasole, mâncarea de sărăcie pe care-o cânta Dean Martin.

Sau o tonă de passata de roşii pentru toată familia extinsă.

Sau efectiv 7 milioane de covrigei.

Sau tradiţionala supă de peşte sărat pentru masa de Crăciun.

Sau o pizza piena (pizzagaina, cum îi zic în Puglia) pascală, că tot amintisem făcăleţul ăla.

Ce babă fenomenală. You like, you make, you no like, you no make!