Utopia Balcanica

Cetatea din Alep revisited: aceiaşi kebabi cu o pălărie mai aurie

Când am fost ultima dată la Cetatea din Alep, la capătul lui 21, era încă o bucătărie oarecare a unui sirian, cu patru mese, jumate faianţă, jumate lambriuri de plastic.

Ca să vezi, trecură doi ani.

În anii ăştia doi, vestea s-a plimbat de-a lungul liniei lui 21 până hăt, spre Doamna Ghica, iar Cetatea a devenit un restaurant adevărat.

Are narghilele, jilţuri de vinilin şi fântâniţă feng-shui şi-i tapetată cu haur şi pictură naivă, aducând cu văru-său Damascus de pe Basarabia.

Nu neg că mi-e dor de kebăbăria aia claustrantă şi afumată, dar sigur, vă aşteptaţi să spun asta, nu? No problemo, au mai apărut în Colentina vreo două bombiţe orientale pe care abia aştept să le sondez.

Între timp, Cetatea din Alep sclipicios-modernizată şi-a tipărit chiar şi un meniu.

Kebabii s-au scumpit cu vreo cinci lei faţă de epoca faianţei, falafelul e tot un leu bila, iar pe vechea tejghea cu sambuşe au apărut tot felul de alte plăcinţele şi pâinici care dau întregului loc un aer de hotel all-inclusive de undeva din marginea deşertului.

Altfel, clientela e la fel de pestriţă. sunt muşteriii vechi de când lumea, sunt interlopii din Afumaţi, sunt familiştii veniţi cu gentrificarea în cel mai nou cartier cu semi-metrou şi semi-autostradă.

Şi, bineînţeles, ce voiam toţi să ştim: nici haleala nu s-a schimbat.


En fin, cu tânărul ospătar nu ne-am înţeles mai deloc în româneşte, n-am primit chiar tot ce ceruserăm şi nu ştiu exact ce-a fost în nota de plată. Ca acasă!

Cred că pentru 2 loturi de kebabi, zece ghiulele de falafel, vreo trei salăţi, două platouaşe cu aperitive care cred c-au fost din partea casei, clasicele ceaiuri la păhăruţ şi un ayran am decartat 90 de lei. Cred. (Nu vă speriaţi, jumate din trataţie era pentru acasă.)

N-am să mă obosesc să pornesc cinstitometrul.

Ce-am scris mai demult rămâne, mutatis mutandis, valabil. Decorul şi fitzele noi ar putea să-i dea Cetăţii din Alep un punct în plus sau în minus, după gust.

Colentina cu Cornişor, vizavi de capătul lui 21.

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au.

Salut, acesta e un mesaj de la fondatorul Utopia Balcanica, Vasile.

În cea mai mare parte, acest sait e opera unui singur om. Pentru a putea rămâne în continuare semi-amuzantă (că gratuită e tot timpul) şi fără bannere cu pastile de penix, Utopia Balcanica are nevoie de ajutorul tău. Îl poţi sprijini pe Vasile pe Patreon sau, dacă eşti CEO la megacorporaţie, aş fi bucuros să fii clientul sau poate chiar sponsorul meu. Un asemenea gest te-ar umple de karmă GARANTAT. Scrie-mi!

În ultimă instanţă, poţi să iei şi un tricou.

1 Comment
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile
trackback
Utopia Balcanica » Cronici cinstite: #OSAJ, nava-mamă a kebabilor deghizată într-o gheretă pe Andronache
4 years ago

[…] restaurante şi prăvălii arăbeşti. Sotto găsesc io ceva nou şi delicios. Sau mă refugiez la Cetatea din Alep, care până acum n-a reuşit să mă […]

Abonează-te

Scriu aici din an în paşti. Acum poţi primi o notificare prin email din an în paşti!
 

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net