Cronici cinstite: în staţie la Lizeanu s-a proclamat rockotecă cu mici

Mi s-a reproşat (sau poate nu, dar îmi place să las să se înţeleagă că am o grămadă de cititori) că vă povestesc prea mult despre glojdeală şi prea puţin despre drojdeală. Aşa că, între două bombe nou răsărite cu tăiţei etnici, o să pornesc cinstitometrul şi prin barurile în care îmi duc veacul, chiar dacă multe sunt în acelaşi loc de când lumea şi probabil le ştiţi deja. Dar şi prin barurile pe care abia le descopăr. Şi care fac şi de mâncare. De exemplu ăsta.

Deşi eram prieten cu ei pe facebook de când au deschis, am călcat în Retro Pub prima oară acum vreo două săptămâni, la concertul băieţilor de la Islaz. A fost o experienţă mulţumitoare.

Deunăzi, situaţia geopolitică a cerut din nou un loc unde să ne lungim la bere da’ neapărat să aibă şi mici. (Şi să nu fie la piaţă, că ăia închid devreme.)

Zis şi făcut. Plecat de la muncă, intrat pe Lizeanu din Ştefan cel Mare, trecut pe lângă A La Turca (sper că n-are sens să vă povestesc şi despre ăla), tras în piept pitorescul cartierului, intrat pe prima străduţă stânga, deschis prima portiţă dreapta. Am ajuns.

Înăuntru, Retro Pub e, ce surpriză!, retro.

Sub câteva afişe rock&punk şi alte suveniruri în negru e un mix călduţ de cărămidă, lambriu şi improvizaţie. Aminteşte de cabana aia de la capătul traseului, unde intri frânt şi cu bocancii leoarcă, îi arunci lângă sobă şi ceri o bere “de care-o fi”.

Şi p-ormă bei şi joci canastă până dimineaţa, sau ce mai fac oamenii la cabane, dacă nu cumva are cineva o chitară şi cădeţi toţi în patima funestă a folkului.

Unul dintre pereţi dispare pe timp de vară, transformând totul într-o terasă. Drăguţ! Zici că-i vechea Varză din Episcopul Radu, unde multe lăzi de Skol fost-au jertfite.

Suficientă arhitectură, hai să bem ceva.

Nu e nevoie să studiez foarte mult oferta de beri: portofoliul Heineken, inclusiv Neumarkt la 5 lei, la sticlă sau la halbă, fapt care contribuie din plin la senzaţia de vacanţă. Pentru neiniţiaţi, Neumarkt e ceva ce se bea adesea în gară la Teiuş şi foarte rar pe inelul central al Bucureştiului. Indubitabil cea mai băubilă din gamă. Cinstit. Apuc să beau vreo două şi să iau notiţe până vine restul lumii.

Mai au Harghita la 6 lei, care-i doar un pic mai dulceagă, dar într-un ambalaj prea secuiesc (deloc urât, fiindcă a fost proiectat de nişte austrieci, dar care inevitabil te duce cu gândul la răfuiala Heineken-Csíki Sör).

Altfel, panoplia obişnuită de băuturi a unui băruleţ semi-central, nici prea, nici foarte.

Ce-l face însă pe Retro Pub să nu fie doar altă magherniţă cu rockăreală şi bere e bucătăria.

Bucătăria e deschisă până pe la unşpe noaptea şi nu face burgeri & aripioare, cum te-ai aştepta. Meniul e super-amplu pentru un pubuleţ, iar preţurile sunt de cartier: pizza şi paste (20 şi un pic), mici la 3 lei, alte grătare, câteva ciorbe (7-12 RON), şniţele, hamsii, oareşce mâncare gătită, de toate.

Io am optat pentru o pereche de mici şi nişte cârnăciori de oaie semi-picanţi (i-am mâncat a două oară şi tot nu m-am uitat cât costă, sorry). Primii – OK, mai puţin mustoşi decât îi prefer eu, poate un pic supraexpuşi. Cei din urmă – excelenţi, îi simţi în nas şi a treia zi. Cartofii au fost cartofi, murăturile murături, mujdeiul mujdei.

Comesenii mi-au confirmat că şi ciorba a fost o ciorbă cinstită, iar pastele milaneze le-am gustat: olecuţă uleioase, dar comestibile. Pe scurt, mâncare de casă. Presupun că-i un bucătar de şcoală veche.

Mâncarea n-a venit extrem de repede, dar e genul de loc unde nimeni nu se grăbeşte nicăieri.

Una peste alta, nu-i un loc unde să mergi pentru o revelaţie gastronomică, dar e un loc unde un beţiv corect poate să se bucure de nişte cârnaţi printre halbe. Într-o atmosferă care o să-i stârnească inevitabil amintiri.

Nu oricine va fi fermecat de un birt cu Neumarkt, însă în ecosistemul ieşitului în oraş, locurile astea ocupă o nişă crucială. Cinstitometrul ţârâie pozitiv.

Băutură: 4/5. Beri proletare plus oferta tipică de băruleţ rock.

Mâncare: 4/5. Simplă, neaoşă, suficient de variată.

Ambianţă: 5/5. Rock la un volum tolerabil, aer de vacanţă (în munţi sau la 2 Mai, în funcţie de vreme). Înapoi în liceu, când erai tânăr, liber etc.

Scoruri: 5/5. Înapoi în liceu! (*Ajustat cu rata inflaţiei.)

Retro Pub – Rock’n’beer e pe Depoului 4, colţ cu Lizeanu şi are şi o pagină de facebook care ne ţine la curent cu evenimentele.