Utopia Balcanica

Schengen Shuffle, sau cum un taraf transcontinental a înviat Cikalaka şi pepenii

Am stat mai demult de vorbă, chiar foarte pe larg, cu Kjartan, scripcarul mustăcios care a pornit din Kalamazoo să cucerească lumea cântând manele vechi într-o limbă pe care n-o vorbeşte şi făcând bişniţă cu pălării. Ştiu, boss, cum să nu iubeşti o lume care permite existenţa unor personaje atât de pestriţe.

Aman, aman, laifstailul ăsta nu-i însă croit pentru oricine. Cum să n-ai pământul tău, prunii tăi, fotoliul tău sub ei, gardul tău în jurul lor. Psihanalizabilă nevoia asta de garduri şi fortăreţe, nu-i aşa? Deh, bătrână Evropă, unde pe fiecare bulgăre de ţărână, macro sau micro, s-au bătut nişte oameni ca chiorii la un moment dat.

Partea bună la sedentarism e că, din când în când, cum picoteşti ca o pisică în fotoliul ăla oblomovian, cometa Kjartan ştie exact unde să te găsească, îţi bate la uşă şi-ţi aduce nomăzimea aia hipioţească direct acasă, fără să fii nevoit să faci o minimală bătătură la durligi.

De data asta acompaniat de băieţii de la Hét Hat Club (Budapesta), prietenul nostru Kjartan a scos unul dintre cele mai mature albume ale sale de până acum – şi mi-a umplut seara de o bucurie rară.

Se cheamă Schengen Shuffle – botezat, printre altele, după gestul de a te trambala periodic din şi în spaţiul Schengen ca să-ţi resetezi cele 90 de zile de viză.

Muzical, ăsta e tot albumul, un shuffle, un potpuriu, un frecuş de continente, world music.

Ţac. Acordeon imitând piuitorul de Nintendo, preludiu pentru un cântec obscur al ţiganilor unguri din podişul Târnavelor (A gáztetőn).

Pac. Nicolae Guţă în 90-şi-un-pic pe sistem oriental (Nu ştiu ce-aştepţi de la mine), dar ivindu-se din nişte cumbia şi un scheci lo-fi. Peste toate astea, vocea imposibilă a lui Kjartan jelindu-se despre “şi cuţu nefaragit”. Şi când sunt nefericit, daţi-mi să ascult asta.

Întrerupem emisia pentru o scurtă morală anti-capitalistă now on Spotify: Proclamation of the gypster. Ceva ce făcea şi Manu Chao pe vremea când n-avea, vorba melodiei, portofelul lui Manu Chao. Cui îi pasă? Urmează o bucată instrumentală turcească cu chitară distorsionată – Gözyaşı. Un joc ţigănesc iugoslav care a făcut copii cu o polcă – Mega Kolo. Şi tot restul albumului.

Una din cele mai grele piese de pe album tre’ să fie Melon Boy, care e exact ce (îmi) sugera (mie) titlul – destinul amoros al puştiului cu pepenii, cântat pe Cikalaka noastră nostalgică (a’ de bubuia în pieţe prin 2000), din care rezultă un fel de Disko Boy shantelian, dar mult mai senzual şi, culmea, mai disko. Are şi un videoclip proaspăt ca un harbuz la gheaţă!

Aş zice că mi-am găsit preferata, aş da drumu’ la repeat şi m-aş duce să mă culc, dar urmează încă o piesă-manifest, direct dân sufletul fierbinte al lui Kjartan. Asta-i viaţa omului, băieţi, astăzi e şi mâine nu-i / şi se duce dracului. Îhî, e tot o piesă veche a lui Guţă, dar mitraliată nebuneşte, făcând cu ochiul la Fanfara Ciocârlia.

(Un paradox de text. E neotestamentar şi nihilist în acelaşi timp. La naiba, io i-am tradus versurile lui Kjartan ca să le înţeleagă şi el, cunoşteam cântecul de când lumea dar uite că a fost nevoie să-l ascult bâiguit de un hipiot exuberant cu un taraf în spate ca să-mi dau seama că e abisal. Că l-au cântat şi live într-o biserică e doar corolarul.)

Nu mai pot, e două noaptea, vă las să descoperiţi singuri restul albumului. E pe bandcamp şi pe spotify. O să fie şi pe vinil. Vi-l recomandă vasile. Go for it.

Propagă această propagandă!

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au.

camaramotului.ro

Abonează-te

Scriu aici din an în paşti. Acum poţi primi o notificare prin email din an în paşti!
 

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net