VasileÎn sfârşit! Un răgaz! Hai să descarc pozele din telefon şi să-mi achit datoria cetăţenească faţă de locurile care mi-au plăcut în ultimele luni. Sper că n-a apărut nici unul pe tiktokul ANPC-ului între timp.
Să nu uităm nicicând să iubim Colentina.
Avem drum până-n Afumaţi după nişte lustre? Hai să oprim la Beyaz. Beyaz înseamnă alb în turceşte şi e chiar la capătul tramvaiului 21, în cel mai adânc est al oraşului. Colentina colţ cu Melodiei.
Curăţel, gol, paşnic, miros de narghilea rămas în aer de astă noapte. Se vorbeşte vag româneşte, se primeşte şi cu cardu’. Am mâncat pide şi lahmagiun, rudele mai dichisite ale feliei de pizza de la covrigărie, să ne carbohidratăm pentru noi aventuri. Au fost subţiri, crocante, fierbinţi – şi chiar foarte cuminţi. Lahmagiunul n-a mirosit a oaie. Nici grămăjoara de verdeaţă care îl însoţea n-a avut ceapă. Mănânci turceşte ŞI te pupi cu alţi oameni dup-aia – sunt convins că există o piaţă şi pentru asta. Cinstit.
Rulota lui Preda e Bob’s Burgers de Titan, iar Cafetăria de alături îmi cunoaşte plăcerile vinovate.
Ceva ciudăţel se întâmplă pe bd. 1 Decembrie, vizavi de platforma Faur, lângă un cub comunist reprofilat în cub de birouri. O mică oază a plăcerilor simple, răsărită ca păpădia din asfalt într-unul din colţurile cele mai gri ale aproape-pantelimon-Titanului.
O dată că-i acolo Cafetăria, aparent parte a unui lanţ local care ştie ştie să prepare chiar şi abominaţia mea preferată – apă tonică de fiţe cu o doză de espresso într-însa. Plus că şi cafeaua de oameni normali o fac gustoasă. Carteluţă de fidelitate, cola artizanală şi alte drăcii hip la care nu te-ai gândi când spui “oarecum vizavi de reprezentanţa Fiat”. Plus un loc drăguţ unde să stai jos să te bucuri de cafea, în clămpănitul satanic al tramvaiului 40, Nicuşoare, fă ceva cu şina aia. Altfel, cinstit.
Dar mai ales fiindcă-i acolo Preda’s Food, o modestă rulotă bleu pe care scrie “Fuck the diet”, cu un program imposibil de ghicit (da’ te uiţi pe glovo dacă-i deschis), unde gătesc Preda (presupun că aşa îl cheamă, dacă nu cumva şi-a botezat rulota după Marin Preda sau Preda Buzescu) şi mama lui Preda sau sora mai mare a lui Preda (not sure), ambii emanând bune intenţii şi respect pentru papilele mele.
De la tortilla cu halloumi până la burgerul casei cu sosu’ secret până la cartofii prăjiţi până la pleşkaviţaburger, nimic nu mi s-a părut încropit sau înşelător în meniul lu’ Preda, deşi nici pe ăla nu l-am găsit de două ori identic. Şi într-o zi am primit căpşuni din partea casei! Mulţam, Preda şi ruda lui Preda. Cinstit!
Mica Sicilie din… cred că e Bragadiru acolo? Mica Sicilie din Bragadiru. Hăh, cum sună.
Uneori ajung prin no man’s landul urbanistic unde Prelungirea Ghencea se întâlneşte cu aglomerarea Bragadirului. Uneori o iau şi la pas, deşi noţiunea de trotuar e considerată in bad taste pe acele meleaguri. Cumva, odată cu mine a ajuns acolo şi fenomenul italienilor pripăşiţi prin România care decid să ne impresioneze cu arta lor culinară.
Mai precis, într-un strip-mall cu Pepco şi Jerry’s de pe strada Cristalului am găsit o gaură în perete proaspăt deschisă, care se cheamă Gelateria & Pastaria by Sicily. N-am stat de vorbă cu italianul să-i aflu povestea, doar i-am încercat produsul. Îngheţata e minunat de cremoasă. Nici ca păstărie take-away nu-i de lepădat: lasagna e foarte lasagna şi carbonarele sunt totalmente carbonare. Ultima dată avea şi un frigider cu cassate şi nişte arancini. Dacă te rătăceşti vreodată prin mărginimea Bragadirului, înainte să laşi orice speranţă… Cinstit.
Şi brusc, tradiţionalul corndogău moldovenesc.
În Iaşi, lângă Casa de Căsătorii. Se cheamă Melt şi face corndogi, adică crenvurşti daţi prin cocă şi prăjiţi – bucuria tuturor bâlciurilor americane, dar creatură rară în patria noastră mai degrabă înclinată spre covridog. (Btw, nu vă luaţi după vloguri, cel mai bun covridog de la Luca e picantul.)
Problema nu-i că nişte moldoveni fac corndogăi, ci că sunt atât de fotogenici. Cum dumnezeului să nu ceri doi. Cinstit.
Continuarea acuşica da’ cred că mâine.
[…] Hai că n-a fost să fie chiar a doua zi da’ sper ca în momentul în care apăs publish să nu fie încă 2023. Continuarea delicioasei înşirări de săptămâna trecută. […]