Utopia Balcanica

Minivacanţa dobrogeană se întoarce (I). Berze printre bungalouri şi butter chickenul lui chef Julip în stufăriş la Somova

Ştiu că nu te-ai întrebat nici măcar o dată “hei, unde s-a dus şi ce a mâncat Vasile acum vreo două săptămâni?”, dar gata, mi-am tras sufletul şi sunt gata să te lămuresc.

Uite, stăteam liniştit şi îmi beam apa minerală în plin burnout de primăvară şi am zis: ăi, ce ar intra o vacanţă! Oare ce mai e nou prin Tulcea. Aş poza nişte pelicani, nişte cocostârci, d-astea. Internet, vino încoa să facem o rezervare undeva.

Din link în link am ajuns între Tulcea şi Niculiţel, într-un loc care se cheamă Somova, despre care nu ştiam mare lucru, decât că-i în Deltă fără să fie chiar în Deltă, că Dunărea încă nu s-a trifurcat, deci dacă Delta ar fi o casă, ăsta ar fi holul de lângă uşă unde îşi atârnă morunul pălăria.

Complexul lacustru Somova-Parcheş. Delta Nature Resort Treetop by Eight Continents, între nimic şi stuf. Arată olecuţă dubios dar ochesc pe booking (pe lângă tradiţionalul “snif snif am un şarpe în cameră” deltaic) câteva reviewuri mai recente, destul de intrigante: psst, s-a redeschis de curând, e linişte, e frumos şi e aicea un domn Julip care găteşte bine.

Păi hai. Dacă e groaznic ne mutăm, că e Tulcea nu Tristan da Cunha.

Intrăm pe poarta unui complex amorţit-încropit, în mijlocul unui nicăieri verde, cu nişte bungalouri de lemn foarte pitoreşti şi o sală de mese cu o curte interioară cu un havuz care au văzut toate vremuri mai bune. Schimbăm două vorbe cu noul nostru prieten Julip (mult mai multe vorbe vor fi schimbate zilele viitoare!), managerul indian care încearcă să învie această poveste somoveză. Un pariu foarte ambiţios, îmi dau io seama cu cunoştinţele mele limitate de managementul stufărişului. Probabil gafez un pic întrebând, da’ doar ca să mă asigur, dacă-i Julip cu i sau Julep cu e ca băutura texană. Nu se supără nimeni şi ne instalăm în căbănuţă.

Oh, wow. Direct din verandă am o privelişte panoramică asupra stufului & canalelor, cu pelicani şi lebede şi tot balamucul.

Mai la dreapta e un cuib de berze clămpănitoare. Pretty cool dacă eşti păsărar.

Adineauri a zburat o pupăză. Am văzut chiar şi o pereche de granguri galbeni. Lângă apă cântă un cuc.

Căsutzele sunt mai mari şi mai dotate decât apartamentul din Titan al unui corporatist începător (60 mp scrie pe booking, n-am măsurat), chiar dacă se citesc anii de paragină în vopseaua roasă şi uşile scârţâite. Partea nasoală e că plasele de insecte, care ar trebui să lucreze şi ca plase de reptile, s-au evaporat la un moment dat, probabil tot fiindcă n-au fost păzite câţiva ani. Mai încolo o să avem un guşter în cameră, dar e OK, guşterii se tem de beţe.

Mă rog, nu e guşter, e o şopârlă comună de câmp, lacerta agilis, dar cuvântul guşter e mai haios. Splendoare în iarbă, splendoare sub noptieră.

Piscina e în renovare încă puţin, uf, dar pontonul e funcţional şi un pescar din vecini e dispus să ne plimbe – aşa că uite o poză cu bungalourile şi din perspectiva lebedei.

Dar hai înapoi la Delta Nature Treetop blabla Resort, pentru că nu vreau să mai ocolesc esenţialul: chiar am mâncat bine la domnu’ chef Julip.

Ne-am lămurit că, înainte să fie directorul acestei fundături, a plecat din Mumbaiul natal şcolit ca bucătar şi a petrecut mulţi ani pe vase de croazieră şi în hoteluri cocoficoase. Aşa că (împreună cu colegul Laukesh, salut Laukesh) nu ne-a oferit doar omlete franţuzeşti corecte la micul dejun, ci şi câteva bunătăţi pe care zău că nu mă aşteptam să le găsesc în faching Somova colţ cu Parcheş, unde lumea vine de obicei pentru saramură de crap şi storceag.

De exemplu, am lins farfuria după un butter chicken delicat, fără iuţeala cu care m-am învăţat eu prin alte părţi şi despre care chef Julip spune că-i mai degrabă apanajul mâncării indiene de tarabă (nu că aia ar fi ceva rău). Butter chicken de Tulcea – hăh, misheard misheard lyrics :) – cu un papad crocant şi raita mentolată.

Am ronţăit nişte popcorn-creveţi cu sweet chili thailandez, dar şi un kebab de pui la tandoor, afumat şi iaurţit. (Lucru rar, să mănânce vasile pasăre două zile la rând.)

Am dovedit un muşchi de porc în crustă de parmezan, parte cam dietetică a animalului, nu pe gustul meu, dar călare pe un munte de piure cu verdeţuri şi însoţit de un sos de piper foarte plăcut.

Nici măcar somnul care dă numele slav al Somovei nu doarme în saramură cu mămăligă aici, ci pe un pat de orez usturoiat, cu sos bearnez, crochete un pic exagerate, ceapă murată şi un moţ proaspăt de frunze & acreală.

Spre sfârşitul şederii aş fi “mâncat doar un sandviş”, dar sandvişul cu friptură de vită s-a dovedit a fi o dihanie de literalmente un cot. Of, înapoi pe tărâmul vinovăţiei.

Şi n-am evitat nici felurile cele mai simple – spaghetele cu sos de roşii, usturoiate bine, şi burgărul vegan de casă pufos-legumos (de cartofii la pungă mă puteam lipsi, totuşi).

Dintre deserturi, cel mai frumos mi-au vorbit para poşată în vin, cu îngheţată şi cronţănele de fursec, şi o crème brûlée foarte onestă. Shukriyaa pentru masă, sau cum s-o zice în dialectul mumbăian.

Preţ de vreo cinci seri am cuplat toate drăciile astea (şi altele, dar am omis să fac poze) cu vinul vecinilor de la Sarica – cam la suprapreţ în barul casei dar csf – şi cu apusurile de soare super instagramabile de peste stufăriş.

Somniferele perfecte după tradiţionala hoinăreală prin judeţul Tulcea, pe care o pun zilele viitoare în povestea ei separată.

Cu Julip însuşi am uitat să-mi fac o poză, atâta de prost influencăr sunt, dar uite-l pe Babu, urs polar răsfăţat al casei, care ne-a păzit la şpriţul nocturn din pridvor în timp ce ne povesteam vieţile printre orăcăielile bălţii. O minivacanţă cinstită, I tell ya what.

La cât de complicat tre’ să fie să întreţii o şandrama atât de mare (chiar şi în regimul ăsta de avarie), başca bucătăria atipică pentru locurile astea, n-aş paria că Delta Resort Treetop Şi Aşa Mai Departe o să trăiască mult, oricât i-aş dori-o eu după întâlnirea asta fericită. Uăf.

Până una alta, îl găseşti între Somova şi Parcheş, şi dacă prinzi o reducere şi nu te jenează să tragi mai tare de uşi ca să se închidă, merită o vizită, măcar fiindcă e altceva & altundeva. Şi ca să poţi să te lauzi pă blog că te-ai delectat cu un amuse-bouche la două sate de Tulcea.

(Apropo, am găsit şi meniul restaurantului pă internet, cam ăsta era.)

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au.

Salut, acesta e un mesaj de la fondatorul Utopia Balcanica, Vasile.

În cea mai mare parte, acest sait e opera unui singur om. Pentru a putea rămâne în continuare semi-amuzantă (că gratuită e tot timpul) şi fără bannere cu pastile de penix, Utopia Balcanica are nevoie de ajutorul tău. Îl poţi sprijini pe Vasile pe Patreon sau, dacă eşti CEO la megacorporaţie, aş fi bucuros să fii clientul sau poate chiar sponsorul meu. Un asemenea gest te-ar umple de karmă GARANTAT. Scrie-mi!

În ultimă instanţă, poţi să iei şi un tricou.

Subscribe
Notify of
guest

0 Comments
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile

Abonează-te

Scriu aici din an în paşti. Acum poţi primi o notificare prin email din an în paşti!
 

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net