Aoleu, stai aşa Vasile, e weekend şi e în plină desfăşurare târgul turcesc la care mergem cu sfinţenie în fiecare aproape-vară la moscheea din Fundeni. O ocazie bună să dăm cu nasul prin aerul afumat şi să gustăm bunătăţile locului.
Iarmarocul e chiar mai mic decât în alţi ani dar esenţialul l-am găsit acolo. Tulumba de carne se învârte, grătarul sfârâie, vitrinele sunt pline de dulciuri. Supă, sărmăluţe, plăcinte, çig köfte, baclavale, cataif. Lipseşte, uăf, îngheţata turcească. Au numa’ îngheţată obişnuită.
Cică fix azi n-a venit brutarul să facă lahmagiun da’ plăcintăresele sunt în spate, la treabă, aşa că începem cu o gözleme cinstită cu cartofi. Culegem şi două caserole de sarmale fără carne, delicate, un pic picante şi absolut adorabile (mai ales alea în foi de viţă, care pe scara trabucului ar fi maximum petit-panetelas sau cum le zice).
Cât ne jucăm cu astea e gata şi grătarul. Ne amintim că era vorba să oprim la o gustărică, aşa că împărţim doar o porţie grandioasă de köfte. Au ieşit grozave: un pic carbonizate p-afară, moi şi mustoase dedesubt.
În rolurile secundare: un strat de ceapă şi verzituri stropite cu sos de rodie, clasicul ardei iute perpelit şi oleac de lipie care să capteze toată unsoarea aia sclipitoare.
Dacă aş şti să plâng în turcă, aş mânca şi aş plânge, spuse Vasile. (Aman-aman? Se pune?) Hai, lasă, bre, răspunse chifteaua. Plâng io pentru tine nişte zeamă delicioasă dacă mă turteşti un pic între două felii.
Dar revelaţia plimbării noastre duminicale până pe Fundeni a fost aşure, care nu e o imitaţie după platforma de servicii cloud a lu’ Microsoft ci un fel de colivă pe steroizi, chestie pe care nuş’ cum dar nu o mai mâncasem niciodată.
Un turc binevoitor mi-a explicat că aşureaua e poreclită şi budinca lui Noe şi că, potrivit legendei, Noe şi compania au făcut-o primii, din boabele pe care le aveau puse bine pe arcă. Io în acest terci situat la graniţa dintre colivă şi mucenicii sudişti am găsit grâu, alune de pădure, migdale, năut, stafide, rodie, apă de trandafiri, coajă de citrice, scorţişoară. Nu te uita că e urâtă cu spume. Cea mai bună mâncare e urâtă cu spume. Ah, şi costă zece lei.
Micuţul bâlci cu chiftele şi budinci ţine până duminică (2 iunie), pe Fundeni nr. 9, aproximativ vizavi de Penny care a fost mai demult XXL.