VasileBalkan Taksim, adică Saşa-Liviu Stoianovici la n-şpe instrumente tradiţionale şi voce plus Alin Zăbrăuţeanu la butoane tradiţionale electronice, au lansat miercurea asta Acide Balkanique pe vinil în ediţie super-limitată. (Albumul în sine a ieşit prin septembrie anul trecut, probabil l-ai ascultat deja pe youtube sau pe spotifai.)
Cu musca pe căciulă, m-am dus şi io la Control să dau din picior la concert, să cumpăr obiectul şi să mă revanşez. (Mă simţeam super prost faţă de Saşa care mi-a dăruit CD-ul când era proaspăt da’ io nici măcar cu un share pă reţele n-am sărit. A fost o toamnă complicată. Sorry.)
Deşi intenţia bănăţeanului Saşa – cu Ludilo, Mokra gora, Kisela ljubav… – e să-mi evoce Serbia şi Bosnia (şi discul a ieşit în Franţa, la casa de discuri Buda), Acide balkanique mi se pare 100% muzică de umblat agale cu maşina prin Bulgaria în septembrie, cu tot cu relieful vălurit şi mirosul de smochină. De fapt, oriunde în Balcani – dar dacă Bulgaria hits home pentru un bucureştean, csf? Acolo pe unde te trimite şi Kottarashky: trip-hop de mahala post-otomană.
Insist că toate astea sunt complimente, fiindcă puţine lucruri mi se par mai frumoase pă lumea asta decât mersul cu maşina prin Bulgaria în septembrie şi mahalaua.
Concertul în sine? Sorry man, ştii că nu-s critic de concerte. S-au revăzut prieteni vechi şi feţe familiare de la Balkanik, s-a dansat dans până la o oră rezonabil de târzie. Cred că s-a omis piesa mea preferată de pe album, aia cu mastika – tot din folclorul iugoslav de mahala (sau eram io plecat la ţigară fix atunci), dar e OK, o ascult acasă.
Ritmul motorik al maşinăriei de electro-percuţie a fost pus pă hold un pic de Mihai Hrincescu, cobzar de la Arbore, cu un intermezzo de epigrame deşucheate bucovinene. (Cam out of place în contextul sud-dunărean, dar mi-a trezit alte nostalgii.)
Înainte de asta, spre surpriza şi bucuria milenialilor din sală, Cristi Stanciu alias Matze i-a luat locul lui Alin la pupitru preţ de vreo două piese. O.G.!
Am mai dansat un pic p-acolo şi mi-am zis: ia uite, băieţii ăştia sunt psihedelico-şamanici fără să fie păşunişti. Lucru mare în zilele noastre & un risc profesional real când lucrezi cu cimpoaie şi cobze.
Mai vreau să adaug că n-am ştiut niciodată al cui e Controlul (deşi îl cunosc de când era 4 lei berea în mansardă pe Berzei) dar mi se pare că acel cineva a făcut treabă bună cu sonorizarea (başca, pereţii ăia noi). Să te bâţâi fix în faţa scenei fără să simţi nevoia să-ţi bagi dopuri în urechi şi în nas? Priceless.
Presupun că tirajul discului a fost de vreo cinşpe, că m-am dus la tarabă imediat după cântare şi l-am prins pe ultimul. E foarte auriu şi lucios. Pro: poţi să-ţi faci selfiuri în el. Con: rişti să ţi-l fure o coţofană.
Pă drum spre casă m-am întrebat, totuşi, care acid e cel mai balcanic. Bănuiesc că ăla lactic: iaurt, bragă, castraveţi în saramură.
