Când am fost ultima dată la Cetatea din Alep, la capătul lui 21, era încă o bucătărie oarecare a unui sirian, cu patru mese, jumate faianţă, jumate lambriuri de plastic.
Ca să vezi, trecură doi ani.
Când am fost ultima dată la Cetatea din Alep, la capătul lui 21, era încă o bucătărie oarecare a unui sirian, cu patru mese, jumate faianţă, jumate lambriuri de plastic.
Ca să vezi, trecură doi ani.
Probabil e internetul răutăcios şi chiar n-a fost Duamna înăuntru, dar dacă a fost, să ştie că n-a înşelat absolut nici o aşteptare.
Colentina profundă e un loc fascinant, cu măcelăriile ei halal, cafenelele arăbeşti unde unii spun că încă se fumează, frizeriile colantate cu hieroglife, miile de asiatici dezrădăcinaţi şi chiar şi un magazin deloc...