Utopia Balcanica

Am degustat al doilea meu whisky indian şi e mai hare krişna decât primul

Acesta este un scurt articol despre un trăscău, care mai şi include o trimitere făţişă la un magazin online de trăscău. Nu-l citi dacă eşti minor.

În hăţişul de curiozitate şi hipstereală din capul meu s-a agăţat cândva o propensiune pentru alcoolurile din ţări ciudate, printre care şi whisky-urile făcute în locuri la care nu te gândeşti imediat când spui whisky.

Se face whisky din Finlanda până în Taiwan. Şi bulgarii fac whisky, destinat în mare parte hotelurilor all-inclusive şi românilor care se zgârcesc la propriile nunţi. (Azi nu l-aş atinge nici cu o prăjină, dar în studenţie era bun.) Chiar şi România, în vremea juche-ului ceauşist, a născut la Oradea (parcă) un whisky pe care colecţionarii îl vânează azi ca pe un rarisim Iliuţă Pronosport cu şapca montată invers.

Atunci când un prieten care are un prieten m-a întrebat: vasile, nu vrei să-ţi comanzi ceva de la Frincks şi să-i dai o notă?, normal că am zis “ok frăţone”, mai ales că suntem prieteni.

Am scormonit un pic siteul ăsta Frincks, evitând privirea rufoasă a lui Florin Piersic junior. E destul de bogat în trăscău interesant.

M-am bucurat să-l găsesc în el, la 238 de lei (discleimăr: tura asta a fost cadou, dar l-aş fi cumpărat oricum la un moment dat), pe Amrut Peated Single Malt, unul din whisky-urile indiene cu multe puncte în biblia lui Murray, pe care oricum voiam să-l bifez. Fun fact: India bea mai mult whisky decât toată planeta la un loc – şi a stat cel puţin câteva săptămâni în imperiul britanic. Sigur că produce infinit de mult whisky infinit de prost, pentru piaţa locală, dar tre’ să aibă şi un produs port-drapel, de exportat în Europa, şi din câte am citit io, cam ăsta e el.

Comanda a venit a doua zi prin Fan, pe care îl salut cu ocazia asta, că în casa Vasile e ziua şi coletul. Nimic întârziat, nimic ciobit, nimic zdrăngănit. Frincks şi curierul şi-au făcut treaba cu succes.

Whiskyul stă, regulamentar, într-o cutie de tablă şi are înăuntru o broşură pe care n-am s-o citesc ca să nu îmi influenţeze metaforele ridicole atunci când îl gust.

L-am suit în ghiozdan şi i-am păcălit pe alţi prieteni (ce bine e să ai prieteni) să bem un uischean şi să ne jucăm Ticket to Ride, omiţând să menţionez că e în scopuri ştiinţifice.

Am turnat un deget de Amrut Peated Single blabla şi l-am botezat instant cu două steluţe de gheaţă pentru că e îmbuteliat la 46% şi voiam totuşi să câştig la jocul cu trenuleţe.

(Deja ţi-ai dat seama că io nu mă pricep la degustat, adică am mai fost la degustări şi masterclassuri şi îmi dau silinţa, dar cumva se face mereu 4 dimineaţa şi-s beat şi mi-am pierdut toate notiţele.)

După o singură experienţă anterioară cu frati-su neafumat, Amrut Single Malt, care era impertinent de dulce, bătând spre rom, cum înţeleg că fac multe whisky-uri din ţările calde, Amrutul ăsta afumat cu turbă scoţiană m-a făcut să ridic favorabil sprânceana.

Nu are indicaţie de vârstă pe etichetă, dar cineva care se pricepe mi-a explicat mai demult că maturarea în ţările calde e mai tricky, pentru că spirtoasele iau mai cu poftă din esenţa butoiului dar se şi evaporă mai repede.

Culoarea – auriu. Mai bronzat decât multe single malturi scoţiene tinere. N-aş putea să-ţi zic mai multe, că l-am desfăcut seara, sub lumină electrică. Multe uleiuri stârnite de cubul de gheaţă. N-are adaos de caramel, se laudă cu asta pe cutie, deci câţiva ani tot a petrecut în lemn.

Bag nasul.

La prima fornăială am încasat o doză puternică de portofel tăbăcit şi trabuc proaspăt scos din cutie.

Pe limbă m-au pişcat, de-a valma dar mai slăbuţe decât în nas, un pic de cimbru şi dafin şi lămâie, un pic de bomboană Toffifee, un pic de zahăr ars şi încă o doză decentă de fum, undeva între macrou afumat şi aerul din maşină când mergeai cu părinţii în vacanţă şi suda tac-tu Rothmans Internaţionale la volan. Nu copleşitor, dar plăcut, nostalgic.

Pe gât nu m-a râcâit nimic. Neaşteptat de uşor având în vedere că, repet, se apropie de tăria unui Wild Turkey sau a unei pălinci. La înghiţire mi-a urcat totuşi prin sinusuri un vălătuc de alcool care s-a strecurat afară printre firele de păr din nas.

Post-gust nici lung, nici scurt de fruct tropical neidentificat, cafea şi tanin. Şi turbă. Dap. Islay meets Bangalore.

Cu nimic mai naşpa decât verii săi scoţieni din aceeaşi categorie de preţ şi un adaos interesant la o colecţie mic-burgheză de samahoance world-music, acest Amrut Peated Single Malt.

O notă 8 solidă pe cinstitometru. Mult mai interesant decât varianta neafumată. Ce recu, n-a cântat Asha 60 de ani în toate filmele ca să beau numai Balvenie.

Şi dacă tot ai citit întreg acest cârnat, am un cod de reducere pentru tine.

Adică dacă vrei să-ţi cumperi de băut de pe Frincks şi eşti printre primii 50 care fac asta. Foloseşte codul VASILE10 şi ai 10% reducere la tot.

Nu e ceva colosal dar, vorba aia, e muncă cinstită. Plus că nu te obligă nimeni să experimentezi, poţi să mergi la sigur cu un Laphroaig sau, dacă nu-ţi place afumătura, un Classic Laddie.

VASILE10.

Cam ca nota mea la matematică în liceu deşi să fiu al naibii dacă dădeam pe la ora aia.

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au.

Salut, acesta e un mesaj de la fondatorul Utopia Balcanica, Vasile.

În cea mai mare parte, acest sait e opera unui singur om. Pentru a putea rămâne în continuare semi-amuzantă (că gratuită e tot timpul) şi fără bannere cu pastile de penix, Utopia Balcanica are nevoie de ajutorul tău. Îl poţi sprijini pe Vasile pe Patreon sau, dacă eşti CEO la megacorporaţie, aş fi bucuros să fii clientul sau poate chiar sponsorul meu. Un asemenea gest te-ar umple de karmă GARANTAT. Scrie-mi!

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net