Utopia Balcanica

Şi brusc, un kokoreç la Galata Midyeci (în Amzei-stanbul)

În Bucureşti nu prea se prepară kokoreç/kokoretsi, aşa că mă simt nevoit să-ţi amintesc ce-i. E un zemos-crocant, sângeros-parfumat păpuşoi voodoo la rotisor, făcut din organe de miel înfăşurate în maţe, pă care grecii îl taie felii în timp ce turcii îl toacă mărunt şi ţi-l îndeasă în pâinică pe malul toropit al Cornului de Aur.

Îl face George la Circus, şi am auzit că-l mai face un steakhouse fancy din centru unde n-avem noi treabă. Oricum, pasăre rară, deşi ţara asta chiar nu duce lipsă de miei cu organe, de jar şi de ţepe.

Şi îmi zice Ileana acum vreo două zile:

…şase, Vasile, că am văzut/mirosit kokoreç pe la Amzei.

Mamă, de când n-am mai fost la Amzei. OK, stai să mă năsturesc la cămeşă şi ne vedem acolo.

Sursa mirosului îmbietor e nou apăruta Galata Midyeci, o minusculă gaură în perete pe Mendeleev, colţ cu Tache Ionescu, peste drum de istoricul La Băiatu.

Înăuntru: un turc şi o bucătărie. În faţă, troacele cu midii şi două măsuţe înalte.

După cum îi zice şi numele, selling pointul turcului sunt midiile cu orez ca pe podu’ Galata. Conform peretelui cu poze, face şi alte sandvişuri şi chiftele. Dar azi am venit pentru kokoreç. Dacă ne place, ne mai vedem noi.

Tocat, ţac pac, adăugat nişte roşii, pleoşc, tras pe plită, sfârrr, presărat cu ierburi, pfuf, îndesat într-o franzelă cu susan, flup.

Ne luăm kokoreciul în primire şi ne proptim la o masă unde mânca un om. Scuze, om.

Nu-i rău. Partea care trebe’ să crănţăne crănţăne, aia care trebe’ să fie suculentă e suculentă. Picănţeala e blândă, mediteraneană. Pâinea e multă şi pufoasă.

Cel mai important, aroma de pământ şi iarbă a mielului e la locul ei, chiar dacă o bucată i-a căzut Ilenei în poşetă. (Nu e cel mai uşor sandviş de mâncat la colţ de stradă. Pică de toate peste tot.) Când o să mă fac eu la pensie vegan, de parfumul ăsta feros al organelor o să-mi fie cel mai dor. Sper să inventeze ăştia ficaţii de mazăre.

A fost un kokoreç ortodox, standard istanbulez, totalmente corect. Un…

Hai mă, vasile, n-o scrie, ce dracu, vasile.

Un kokorect.

Mi-am făcut pofta şi-s aproape sigur că o să inspectez şi midiile într-o zi. Chiar dacă n-am drum pe la Amzei prea des, a fost scump ca drecu pentru un sandviş cu maţe* şi prefer kokoreciul with a twist** de la prietenii noştri mai vechi.

* Pentru kokoreciul în pâine şi un ayran de Bacău la PET am decartat 55 de lei. La piciorul antemenţionatului pod Galata, acelaşi meniu ar costa echivalentul a vreo 20. Bucureşti, Bucureşti.

** În lipie-buzunar, cu ceapă marinată.

Galata Midyeci e pe Tache Ionescu colţ cu Mendeleev, aproape de complexul La Băiatu şi de standurile de ceai instagramabil cu biluţe. Are şi o pagină de feisbuc unde sper că ne va împărtăşi din înţelepciunea de maţe şi midii a poporului turc.

Salut, acesta e un mesaj de la fondatorul Utopia Balcanica, Vasile.

În cea mai mare parte, acest sait e opera unui singur om. Pentru a putea rămâne în continuare semi-amuzantă (că gratuită e tot timpul) şi fără bannere cu pastile de penix, Utopia Balcanica are nevoie de ajutorul tău. Îl poţi sprijini pe Vasile pe Patreon sau, dacă eşti CEO la megacorporaţie, aş fi bucuros să fii clientul sau poate chiar sponsorul meu. Un asemenea gest te-ar umple de karmă GARANTAT. Scrie-mi!

În ultimă instanţă, poţi să iei şi un tricou.

Abonează-te

Lasă-mi o adresă de mail ca să te înştiinţez când mai pun o drăcie pe blog. Merci!