VasileŞi brusc, răsfoind io instagramul, aflu că-s urmărit pe el de o instituţie care se cheamă – heh – Sarmale şi Sarmale.
Asta-i o bucătărie care face (aproape) doar sarmale şi le livrează cu glovo şi bolţ. Nu de oriunde, ci din clădirea aia cubică de pe Filipescu 55 (paralel cu Magheru) pe care sigur ţi-o aminteşti şi tu dar din alte considerente, wink, wink.
Sarmale ŞI sarmale. Sunt intrigat. Văd ŞAPTE feluri de sarmale la ei pe sait. Aş comanda, da’ nu chiar şapte porţii de sarmale că nu l-am moştenit pă prinţul Nigeriei. What to do? Le scriu: oare n-aveţi un tasting menu, gen câte două sărmălutze din fiecare sau aşa? (Observă pls acel “oare”, l-am împrumutat de la Cluj, face orice întrebare să pară adresată lustrei din tavan.)
Dar vai, Vasile, ce bine că ne-ai scris, ştii ce, hai să-ţi trimitem complet moka o selecţie de sarmale pentru că eşti bartai micro-influencărul, vine răspunsul. Roşesc un pic. Nu caut io la dinţi un cal făcut din sarmale care mai e şi moka.
Câteva săptămâni (csf am fost plecat din oraş) mai târziu, mă întâlnesc cu Liliana de la Sarmale şi Sarmale, care îmi plasează în braţe o sacoşă cu numeroase sarmale. Şi sarmale.
Ajung acasă cu sacoşa şi îi dau drumul pe masă. Scuzaţi balamucul, sarmalelor. Uite aşa am căpătat io cinci din cele şapte feluri de sarmale (orez-ciuperci şi vită-oaie erau în vacanţă).
Toate sunt în caserole înfoliate curăţel şi inscripţionate. Plus mămăligă fancy, ardei iute proaspăt & murat, smântână şi ceva de dulce. Şi chiar şi un bileţel care gâdilă plăcut ganglionul blasfemiei. (M-au nimerit. Ăla reprezintă 70% din creierul meu, restu’ e nume latineşti de păsări.) Câtă atenţie la detalii.
Sexy, fie ele şi un pic tuflite după călătoria în caserole. Încălzite la microunde, ca în secolul 24. Pozate în lumina chioară a celebrului living cu hipopotam.
Gata să fie judecate absolut imparţial.
Tre’ să menţionez după prima îmbucătură că da, mămăliga cu unt şi parmezan merită diferenţa de x lei (nu m-am uitat cât e diferenţa). Rar am mâncat o mămăligă şi dreptunghiulară, şi bună. Le-a ieşit. Comestibil 100%.
Porcul a fost reprezentat în acest ospăţ de nişte sarmale îndesate şi un pic afumate (clasice, cam ca la cineva acasă, cu o notă de vin) şi de nişte sarmale cu bacon – care chiar mi s-ar fi părut o găselniţă ingenioasă dacă n-ar fi sărit peste pragul meu de sărătură. Pragul meu de sărătură ştii că e destul de jos. Probabil ar merge la şpriţ. Yup, sunt înfăşurate în costiţă afumată şi abia dup-aia în varză. Sarmale cu căptuşeală.
ŞTII CEVA, SUNT LA MINE ACASĂ. POT SĂ O IAU ÎN MÂNĂ. SARMAUA. LOL.
Recunosc că am o predilecţie pentru sarmale vegetariene, aşa că m-am extra-bucurat de sarmalele “à la Greta“ (nu Thunberg, nici Garbo, doar Greta). Cu ciuperci, ardei, morcov, bulion şi mai puţin orez decât sarmaua clasică de post. Moi, păstoase, zemoase, imposibil de tăiat cu furculiţa sau de apucat de coadă. Nice. De 8/10, aşa, numa’ aciditatea bulionului distrage un pic atenţia de la parfumul ăla grozav de cimbru.
Despre sarmalele cu pui şi raţă aş fi crezut, dacă mi le povestea cineva, că conţin doar atâta raţă cât să nu se cheme doar “sarmale cu pui” (cine vrea să mănânce orice cu pui?). Dar nu, chiar simţi că sunt două animale acolo, asemenea celor doi lupi din tine dar o găină şi o raţă într-o foaie de viţă. Fancy shmancy.
Tot în foi de viţă sunt şi sarmalele cu vită şi orz, fresh, compacte şi ne-grase. Probabil chiar sănătoase, nu mă pricep.
Salamul de biscuiţi nu conţine palmier, margarină şi ce mai bagă Big Salam în salamul industrial. E bogat şi miroase a rom de te trăsneşte. Plăcinta cu mere nuş’, mi-a mâncat-o cineva, sorry.
Una peste alta, dacă-s la birou şi mi se face complet spontan poftă de sarmale şi sarmale, e bine să ştiu că pot să le comand de la Sarmale şi Sarmale şi n-au să îmi stea în gât şi în gât.
Nu mi-au vorbit niciodată strămoşii din butoiul cu varză, până la urmă nu-s Cosmin ci doar Vasile, dar hei, cui nu-i place o sărmăluţă din când în când, chiar şi altfel decât la o masă lungă cu mătuşi seminecunoscute şi căpşunică la PET.
Au fost nişte sarmale chiar cinstite, şi ştii că nu ţi-am scris despre ele fiindcă au fost gratis. Dacă nu-mi plăceau le dădeam la căţel şi scriam altceva. Îmi luam căţel special pentru asta. Poţi să urmăreşti Sarmale şi Sarmale pe instagram sau pe facebook.
BTW, evident că nu-s ieftine că tre’ să-şi ia şi glovo tainul. Habar n-am dacă le poţi culege direct de acolo ca să fentezi comisioanele livratorului. Oricum, Sarmale şi Sarmale (scria şi pe bileţel, presupun că nu-i secret) pare a fi brandul-copil al unei firme care se cheamă Qzine şi are o autoservire în carne şi oase, la aceeaşi adresă: Filipescu 53-55.
Protip: dacă ai o afacere cu sarmale, pe lângă smântână şi iaurt, oferă-mi şi opţiunea hrean. Nu-mi trebuie mie, dar ştiu oameni care mănâncă sarmalele cu hrean şi s-ar bucura.
