Post-cântare: Summer of Punk Fest 2025. Punkul nu-i mort, doar n-are bani de bolt

Dacă acum 15 ani îmi ziceai “bre vasile, du-te şi creşte considerabil media de vârstă la o punkăreală”, era nu imposibil, dar greuţ. For some reason, azi e floare la ureche să cresc media de vârstă la o punkăreală, aşa că m-am dus la Summer of Punk Fest 2025 să-i reaud pe Martalogi, să simt comunitatea cum palpită şi să beau Corona la juma’ de preţ pentru că aparent aşa funcţionează joia în Expirat.

Mi-a fost un pic târşă pentru că afişul oficial al hepăningului era un borhot AI-generat (nu înţeleg de ce – circulase şi un afiş şmecher făcut de un băiat priceput).

Insist că nu mă pricep la muzici dar dacă tot eram acolo hai să-ţi povestesc. Îţi arăt şi poze, deşi Sandra era în vacanţă şi a trebuit să le fac io (şi la asta CHIAR nu mă pricep).

Primii au urcat pe scenă Dă-te N Sânge, trei gagii vizibil tineri care ne-au arătat cu entuziasm bucata lor de debut, Nu am bani de Bolt. (Acestui filon de cântece născute în siajul Martalogilor am să-i zic, uitându-mă un pic la mutra lui, chetăcore.) Au oferit unui fan o merdenea hrănitoare şi au interpretat un cover super-corect după vechiul imn punk autohton, Patrula suge pula. The kids are alright, chiar dacă e un pic neigienic să scoţi merdeneaua din pungă cu mâna cu care dai în chitară.

P-ormă au venit Hjena Spit, trupă cu ceva antecedente în Under şi Nether, cu o claie superbă de păr, oleac de corpse paint pe meclă şi o noise-hardcoreală cinstită cu strigături, ba în engleză, ba în română, ba pă feeling, ba pă urban. Cu de toate.

Mi-a atras atenţia o piesă scrisă în cinstea unui boschetar (sic) care vindea cărţi pe bordură la Universitate, cu un refren studenţesc. 10 la drept, 10 la teologie […]. A fost nice. Abia aştept să înregistreze ceva băjeţii ca să înţeleg şi io mai bine textele.

P-ormă au venit Martalogii, aceşti dârlăi PET-băutori din Vaslui care într-un timp foarte scurt au reuşit să se erijeze în vârtosul deget mijlociu erect al noului val de punk golănesc bucureştean.

Pe lângă vreo două cântece de pe un album viitor (verdict pending, more input needed) s-a aruncat cu şlagăre: NFS, Prenadez blues, Maşina majoră, Porcilor, Băutură şi scandal şi, eeeeevident, Toţi ciudaţii (preferata casei). Hot damn, cât de catchy. Cum drecu te autodepăşeşti când le-ai compus deja pe astea.

Nu te mint că mi s-a făcut dor să-i aud pe versatilii Martalogi unplugged. (*Da, ştiu că calchiez când folosesc versatili ca să zic adaptabili, mă doare în cur.) Seara aia din Uzina a fost, atât cât poate fi ceva istoric într-un beci la Amzei, istorică.

Desfăşurătorul s-a încheiat cu (co-)headlinerii Dead Ceauşescus, dându-mi sentimente super amestecate. Pe de o parte, wow, ce tăios şi meseriaş sună oamenii. Old schoolărie! Şi câtă energie are nea Gabby (care-i oricum o icoană locală chiar şi numai pentru că ţine Underul de douăjşiceva de ani). Pe de altă parte, suntem într-o hală plină de oameni pentru care trimiterile din versurile alea – Ceauşescu, Mobutu înplm Sese Seko, Iliescu, mineriada din ’90 – înseamnă undeva între un ecou din poveştile părinţilor şi nimic. Până şi io, puriul din sală, pe vremea aia mâncam Milupa.

Nu te simţi un pic ca într-un documentar? Ba da. Dacă mă duc să-mi mai iau o bere mă narează Lucia Mureşan.

Da’ ştii ceva? Să cânţi despre Mobutu că aşa ai tu chef, când ai tu chef, chiar şi în 2025, e punk as fuck.

Am plecat puţin înainte de cortină (cum îi şade bine milenialului obosit), puţin hyped de tineret, puţin pus pe gânduri de ăi bătrâni. Am avut bani de bolt. (Pe Tavi l-a luat chiar un Ford Mustang Mach E. Cine bagă un Ford Mustang Mach E pe bolt?)

Ceaşcă mort, Ilici mort, Vasile Pavăl nu mai e über alles, punku’ merge înainte. Mâine mănânc o merdenea.