Eclectic, într-adevăr, dar de la un cap la altul repăreală cinstită, iar vocea super-versatilă a lui Claudiu îl ajută să ne arate pe ici, pe colo, un colţ de Getto Daci, o tuşă de Da Hood, un praf de Sălăjan-gangsta-rap...
Toteu, videoclipul cel puţin, e o dublă concluzie. Cinci ani de când Maca a devenit vedetă şi vreo cinşpe de când Vama Veche a devenit vedetă. Coming of age, un fel de.
Ca pentru era noastră postmodernă, am găsit câte puţin din tot în metoda de rap a lui Hanuman. Spiritul glumeţ şi jocul cu vocile din Sindicatu' de odinioară, tuşa de slinoşenie de după bloc a unor Sişu şi Puya tineri...
Probabil că pudicii vor strâmba din nas. Chiar şi mie, al doilea la soroşism după Soroş, mi se pare dură pe la colţuri. Dar aici s-a ajuns - şi trebuie să recunoşti că-i catchy.
Nu ştiu dacă am menţionat chestia asta, dar de câteva luni încoace îmi place de Macanache. Mi se pare că-i una dintre cele mai fresh figuri din rapul românesc al ultimilor cinşpe ani.