Cronici cinstite: nemaivăzutul butic cu çiğ köfte din buricul vieţii de noapte bucureştene

Nu ştiu cât de controversate sunt aperitivele tale preferate, dar çiğ köfte e genul ăla de mâncare care desparte familii. Acasă la mama lui, cam ca kibe naye a levantinilor, çiğ köfte înseamnă o tocătură de carne crudă amestecată cu bulgur, pastă de roşii şi tot felul de condimente, de obicei picănţită cu un ardei specific (isotul sau ardeiul de Urfa) până îţi vine să cucereşti Constantinopolul. Mmm, carne crudă!

Din păcate, tăvălugul sănătăţii publice n-a ocolit consumul de çiğ köfte, astfel încât în zilele noastre, în bazarurile Stambulului nu se mai vinde ca fast food decât varianta fără carne – o plastilină vegană focoasă şi aromată. Oh well.

M-am reîntâlnit cu această gustare recent, la bâlciul anual de la Centrul islamic din Fundeni (despre care v-am scris şi anul trecut). A fost delicioasă, la un loc cu gözlemeaua aburindă sau sărmăluţele cât degetul. Mi-a ieşit iuţeala pe nas juma’ de zi. Stânga jos în foto.

Mai târziu am avut inspiraţia să-l întreb pe google cine-i expatul curajos care produce năzdrăvănia asta exotică (fie ea şi non-carnivoră) în Bucureşti.

L-am găsit pe Kazım de la Kral Çiğ köfte, omul care aprovizionase şi târgul din Fundeni, şi am aflat cu uimire că e chiar mai coios decât credeam. Se făcea că a hotărât să-şi extindă afacerea din Colentina (unde era frecventată mai ales de turci) şi a deschis o dugheană cu çiğ köfte în Centrul vechi. Acum… nici trei zile?

Cum le nimereşti tu, Vasile! Aşa că mi-am făcut drum prin centru (pentru haleală, îţi mai calci pe orgoliu) şi am ajuns pe Smârdan 28.

Micuţul fast food stă în cel mai pitoresc cadru posibil: sendvişat între live nude girls, o casă de pariuri şi un “magazin dacic”. Locul nu putea fi mai bucureştean decât dacă era un parcagiu în faţă.

În faţă e doar un băiat care oferă mostre de çiğ köfte trecătorilor.

Glorioasa pastă e disponibilă în două variante – iute şi ne-iute – şi în două prezentări: făcută chifteluţe pe farfurie sau rulată într-o lipie subţire. Lipia e 10 lei, farfuria e 13. Chilipir pentru o îmbucătură în Centrul vechi. Mai au şi clasica tulumba dulce, dar despre asta în altă poveste. Am venit să mănânc çiğ köfte.

Îi cer lui Kazım o lipie, în care mai intră salată verde, pătrunjel, mentă şi nişte roşii. Şi sirop de rodie, şi un sos iute despre care sunt aproape sigur că conţine smochine.

Obţin o mini-şaorma vegetală pestriţă, intensă şi cu siguranţă mai salutogenă decât şaormele pe bază de colesterol.

Cu suficientă reclamă, clătita asta şi iute, şi răcoroasă, şi lejeră, şi săţioasă ar putea fi hit printre yuppieşii locului.

Rămâne de văzut dacă reclama va fi suficientă.

La mine a funcţionat. Am înfulecat-o şi a fost çok güzel. Pentru zece lei, e exact masa de seară la care tânjeam după supradoza de grătare de săptămâna trecută.

N-am putut să plec fără încă o porţie de çiğ köfte la pachet şi o sticlă de şalgam – băutura turcească de mahmureală, saramură de morcov negru şi napi. Practic, o zeamă de varză cu care n-ai vrea să te pătezi pe tricou, într-un ambalaj gen frutti fresh care în ţara natală sigur a păcălit mulţi turişti.

Cinstitometrul nu iese de obicei în Centrul vechi, dar nu i-a părut rău să-l viziteze inopinat pe Kazım.

Haleală: 4/5. Çiğ köfte. Îţi place sau nu, altceva n-au. Să vezi ce bine alunecă berea dup-aia (sau ayranul, sau zeama de murături).

Ambianţă & serviciu: 5/5. Nu e decât o uşă între două prăvălii, dar tocmai ăsta-i hazul, şi ştiţi cum sunt turcii când vor să-ţi vândă ceva.

Scoruri: 5/5. Chiar atrăgătoare având în vedere poziţia dughenei, aproape de barieră şi de toate tiribombele.

Postări pe FB: nepreţuite.

Ca să nu-ţi mai toceşti rotiţa de la maus: Kral Çiğ köfte e pe Smârdan 28 (facebook) sau Andronache 5, la avion (facebook). Tot acolo cred că puteţi vedea şi alte locuri pe care le aprovizionează cu çiğ köfte.