VasileFii vasile, lucrează de acasă de când hău şi facă-ţi-se poftă de o şaormă la ora 5, când e oraşul paralizat.
Mkei. Intru pe glovolină, resemnat, să comand o şaormă pentru băgat la jgheab în condiţii pandemice de autosihăstrie.
Uf, dar dacă îmi comand o şaormă dinspre centru, face o mie de ani (aruncând o privire piezişă către coada de maşini de sub geam). Un milion de ani. Un infinit de ani plus doi, iar mie pe axa timpului între jurasic şi star trek mi-e foame exact acum.
Stai!, a intervenit atunci creierul, făcând un zgomot intens de gândit, ca hardul de la 486 când deschideai un gif pornografic. Ce-ar fi dacă ţi-ai comanda o şaormă din direcţia opusă centrului? Ar veni repede, şi pe urmă cum se întoarce livratorul acasă, asta-i strict treaba lui.
Creiere, i-am spus atunci creierului, în direcţia opusă centrului nu mai e şaorma, adică poate ar fi aia de la Gara Titan dar aia nu livrează.
Vasile, fraiere, think outside the box, mi-a răspuns creierul, scoţând două mânuţe prin urechi ca să-mi deschidă larg ochii. Eşti la doi paşi de comuna Pantelimon. E tot Valahia acolo, sigur au şaormă.
Aflu că acum se cheamă oraşul Pantelimon. Probabil are undeva o clădire de 2 etaje.
Şaormăria se cheamă – wait for it – Mioriţa Kebap şi nu-mi inspiră absolut nici un fel de încredere. Perfect.
Nici douăj’ de minute mai târziu, livratorul glovotronic e la uşa mea cu un sac aburind de Mioriţa Kebap (mare, mix vită-pui) din Oraşul Pantelimon.
Dezambalez ambalajul frumos personalizat cu imaginea mioriţei. GDPR-esc cu markerul bonurile capsate de pungă, le arunc, desfac şaorma şi o adulmec. Mmnot bad. I-am făcut chiar şi o poză apocaliptică pentru că cerul era de aşa natură. Riders on the storm. Eaters of şaorm.
Trăgând la cântar circa 800 de grame, dihania e o clonă (un pic mai umană) de Socului-Dinner Food, adică şaorma aia douămiistă, conservatoare, cu ketchup, maioneză, varză şi murături. Singura înfloritură e un polonic de tzatziki, probabil fiindcă numele Pantelimon e grecesc şi deh.
Carnea e un pic spre capătul sărat al spectrului, dar nu dincolo de pragul când te întrebi dacă maschează ceva. Puiul e pui. Vita e kebabo-tocătura tradiţională. Varza e multă şi proaspătă. Lipia e khubzul ăla libanez de la en-gros al tuturor şaormăriilor clasice.
Exact ce vrei după o zi lungă de şofat în cerc un taxi cu număr de Ilfov, ceea ce eu n-am făcut niciodată dar îmi place să-mi pronunţ cu emfază “pă”-urile, să mă pătez pe tricou cu mayochup şi să îmi închipui ce-ar fi fost dacă.
Mi-a plăcut această şaormă.
O săptămână mai târziu, aflându-mă cu treabă pe uliţele înguste şi nu extraordinar de fotogenice ale Pantelimonului, hotărăsc să le fac gagiilor şi o vizită.
Dincolo de aspectul de bucătărie de bloc în ’98, şaormăria e rezonabil de curată iar flăcăii sunt mascaţi, înmănuşaţi şi cu tricouri brănduite. Mă întreabă într-o doară dacă stau prin zonă. Mă uit în jur şi-s singurul om de pe stradă care nu arată 100% ca un vânzător de ţigări din portbagaj, deci n-am încotro şi recunosc că nu. Le explic că am mai comandat de la ei.
Cer o şaormă şi-i rog să-mi permită să-i fac înfăşăţelului nişte poze prost încadrate – “ăăă, ca să-i fac poftă cuiva” (vasile top jurnalist sub acoperitură).
Puţine naşteri sunt frumoase; naşterea unei şaorme e una dintre ele.
Contra a 40 de lei m-am dus acasă bucuros, încărcat cu doi păpuşoi d-ăştia, ca un Moş Crăciun al şaormei.
Lesne de înţeles că ospăţul s-a întins până a doua zi dimineaţa, când jumătăţile de şaormă rămase s-au transformat, prin microundare, într-un comfort bowl anti-mahmureală. Nu te mai uita aşa că ştii schema.
Omnibus perpensis, Mioriţa kebap de pe strada Mioriţei nr. 49 din Pantelimon e un colţ cinstit al desfrâului vinovat-unsuros. Şi dacă tot ai ajuns în finistera pantelimoneană, chiar la uşa de alături e o cofetărie not great, not terrible dar megaieftină.
Limbile înţepenite de pandemie ale cinstitometrului s-au aliniat corespunzător.
Mâncare: 4/5. Socului wannabe, 700-800g, super-corectă. Poţi să mai schimbi textura cu nişte crispy strips sau clasicul pui shanghai ghiolbănesc de şaormărie. Toate suficient de calorioase cât să alimenteze cu succes o expediţie eschimosă de vânătoare.
Scoruri: 4/5. Aia mare e între 19 şi 21 de lei. Exact cât te-ai aştepta să coste dihania într-un loc care-i pe orbita Bucureştiului, dar nu chiar Bucureşti.
Faptul că e în oraşul Pantelimon: 3/5. Ajunge repede în estul oraşului adevărat. Gândeşte-te că putea fi în Voluntari sau mai rău, în Alma Ata.
Mioriţa kebap are şi feisbuc. Livrează prin foodpanda, dar şi direct (nu i-am mai găsit pe glovo) în oraşul Pantelimon şi zonele limitrofe. Ce-s alea zonele limitrofe ale oraşului Pantelimon, lacul? Dacă locuiesc în lac pot să comand o şaorma?
