Utopia Balcanica

City break spontan de şaorma în (i-auzi, e oraş) oraşul Pantelimon

Fii vasile, lucrează de acasă de când hău şi facă-ţi-se poftă de o şaormă la ora 5, când e oraşul paralizat.

Mkei. Intru pe glovolină, resemnat, să comand o şaormă pentru băgat la jgheab în condiţii pandemice de autosihăstrie.

Uf, dar dacă îmi comand o şaormă dinspre centru, face o mie de ani (aruncând o privire piezişă către coada de maşini de sub geam). Un milion de ani. Un infinit de ani plus doi, iar mie pe axa timpului între jurasic şi star trek mi-e foame exact acum.

Stai!, a intervenit atunci creierul, făcând un zgomot intens de gândit, ca hardul de la 486 când deschideai un gif pornografic. Ce-ar fi dacă ţi-ai comanda o şaormă din direcţia opusă centrului? Ar veni repede, şi pe urmă cum se întoarce livratorul acasă, asta-i strict treaba lui.

Creiere, i-am spus atunci creierului, în direcţia opusă centrului nu mai e şaorma, adică poate ar fi aia de la Gara Titan dar aia nu livrează.

Vasile, fraiere, think outside the box, mi-a răspuns creierul, scoţând două mânuţe prin urechi ca să-mi deschidă larg ochii. Eşti la doi paşi de comuna Pantelimon. E tot Valahia acolo, sigur au şaormă.

Aflu că acum se cheamă oraşul Pantelimon. Probabil are undeva o clădire de 2 etaje.

Şaormăria se cheamă – wait for it – Mioriţa Kebap şi nu-mi inspiră absolut nici un fel de încredere. Perfect.

Nici douăj’ de minute mai târziu, livratorul glovotronic e la uşa mea cu un sac aburind de Mioriţa Kebap (mare, mix vită-pui) din Oraşul Pantelimon.

Dezambalez ambalajul frumos personalizat cu imaginea mioriţei. GDPR-esc cu markerul bonurile capsate de pungă, le arunc, desfac şaorma şi o adulmec. Mmnot bad. I-am făcut chiar şi o poză apocaliptică pentru că cerul era de aşa natură. Riders on the storm. Eaters of şaorm.

Trăgând la cântar circa 800 de grame, dihania e o clonă (un pic mai umană) de Socului-Dinner Food, adică şaorma aia douămiistă, conservatoare, cu ketchup, maioneză, varză şi murături. Singura înfloritură e un polonic de tzatziki, probabil fiindcă numele Pantelimon e grecesc şi deh.

Carnea e un pic spre capătul sărat al spectrului, dar nu dincolo de pragul când te întrebi dacă maschează ceva. Puiul e pui. Vita e kebabo-tocătura tradiţională. Varza e multă şi proaspătă. Lipia e khubzul ăla libanez de la en-gros al tuturor şaormăriilor clasice.

Exact ce vrei după o zi lungă de şofat în cerc un taxi cu număr de Ilfov, ceea ce eu n-am făcut niciodată dar îmi place să-mi pronunţ cu emfază “pă”-urile, să mă pătez pe tricou cu mayochup şi să îmi închipui ce-ar fi fost dacă.

Mi-a plăcut această şaormă.

O săptămână mai târziu, aflându-mă cu treabă pe uliţele înguste şi nu extraordinar de fotogenice ale Pantelimonului, hotărăsc să le fac gagiilor şi o vizită.

Dincolo de aspectul de bucătărie de bloc în ’98, şaormăria e rezonabil de curată iar flăcăii sunt mascaţi, înmănuşaţi şi cu tricouri brănduite. Mă întreabă într-o doară dacă stau prin zonă. Mă uit în jur şi-s singurul om de pe stradă care nu arată 100% ca un vânzător de ţigări din portbagaj, deci n-am încotro şi recunosc că nu. Le explic că am mai comandat de la ei.

Cer o şaormă şi-i rog să-mi permită să-i fac înfăşăţelului nişte poze prost încadrate – “ăăă, ca să-i fac poftă cuiva” (vasile top jurnalist sub acoperitură).

Puţine naşteri sunt frumoase; naşterea unei şaorme e una dintre ele.

Contra a 40 de lei m-am dus acasă bucuros, încărcat cu doi păpuşoi d-ăştia, ca un Moş Crăciun al şaormei.

Lesne de înţeles că ospăţul s-a întins până a doua zi dimineaţa, când jumătăţile de şaormă rămase s-au transformat, prin microundare, într-un comfort bowl anti-mahmureală. Nu te mai uita aşa că ştii schema.

Omnibus perpensis, Mioriţa kebap de pe strada Mioriţei nr. 49 din Pantelimon e un colţ cinstit al desfrâului vinovat-unsuros. Şi dacă tot ai ajuns în finistera pantelimoneană, chiar la uşa de alături e o cofetărie not great, not terrible dar megaieftină.

Limbile înţepenite de pandemie ale cinstitometrului s-au aliniat corespunzător.

Mâncare: 4/5. Socului wannabe, 700-800g, super-corectă. Poţi să mai schimbi textura cu nişte crispy strips sau clasicul pui shanghai ghiolbănesc de şaormărie. Toate suficient de calorioase cât să alimenteze cu succes o expediţie eschimosă de vânătoare.

Scoruri: 4/5. Aia mare e între 19 şi 21 de lei. Exact cât te-ai aştepta să coste dihania într-un loc care-i pe orbita Bucureştiului, dar nu chiar Bucureşti.

Faptul că e în oraşul Pantelimon: 3/5. Ajunge repede în estul oraşului adevărat. Gândeşte-te că putea fi în Voluntari sau mai rău, în Alma Ata.

Verdict: 8/10. Într-o bună zi, când o să avem o formă de S-Bahn sau metrou pe sub salba de lacuri, viaţa de navetist dinspre Pantelimon nu va mai fi amară, ci usturoiată.

Mioriţa kebap are şi feisbuc. Livrează prin foodpanda, dar şi direct (nu i-am mai găsit pe glovo) în oraşul Pantelimon şi zonele limitrofe. Ce-s alea zonele limitrofe ale oraşului Pantelimon, lacul? Dacă locuiesc în lac pot să comand o şaorma?

Propagă această propagandă!

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au.

Abonează-te

Scriu aici din an în paşti. Acum poţi primi o notificare prin email din an în paşti!
 

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net