Utopia Balcanica

Adio, desenele de pe pufuleţi în care au apărut Wiz Khalifa şi Mahomed

Dacă mămăliga e trupul cald şi maleabil al acestei naţii, pufuleţii – varianta diafană a mămăligii – sunt sufletul ei. Ştiu că mănânci pufuleţi. Unii jură pe pufuleţii de Baia Mare, alţii pe ăia de Târgu Jiu, poate tu preferi pufuleţii Buggy sau Nică sau atrocităţile alea bio zgrunţuroase care costă 3 lei punga la magazinul secuiesc.

Cert e că noi în Bucureşti avem cel mai des de a face cu pufuleţii Gusto, care sunt etalonul în materie de pufuleţi.

Chiar dacă uneori folosesc ulei de palmier (WTF man), măcar îi găseşti peste tot, au o pufulaţie (echivalentul granulaţiei la pufuleţi?) fină şi-s exact cât trebuie de săraţi.

Ăia cu surprize sunt şmecherie, pentru că poţi găsi înăuntru obiecte ca: maşinuţă de curse, transformer aproximativ, titirez cu LED-uri, labirint cu biluţă, elicopter cu cap de câine, WC cu roţi, pistol cu apă, păpuşă fără un picior cu bicicletă care oricum nu i se potrivea, mini-nai la care poţi cânta “Noi suntem români” până se umple de salivă. Surprizele de la Kinder ain’t got nothin’ on pufuleţi cu (mega)surprize.

Ăia simpli sunt – sau mă rog, erau – şmecheria şmecheriilor, pentru că aveau imprimate pe pungă Aventurile lui Gus. Gus e mascota pufuleţilor, un fel de Pif după două luni în Vaslui. Creat, probabil, de vreun nepot al magnatului pufuleţilor.

Ani la rând, am visat să fie ăsta într-o zi jobul meu. Să desenez Pif-în-mizerie pe pachetele de pufuleţi. O să râzi: haha vasile, ce aspiraţie minoră aveai şi tu în loc să visezi Spuliţăre şi Mobeluri ca alţi tăietori de frunză. Dar câtă lume mănâncă pufuleţi? Ce putere îţi dă un tiraj ca ăsta? Câte minţi tinere poate modela o poveste imprimată discret pe sărătura preferată?

Anul ăsta, însă, luându-mi doza ocazională de pufuleţi de la carfurul de proximitate, am constatat că Aventurile lui Gus s-au încheiat.

Când exact, nu ştiu. A fost o zi neagră pentru două industrii – a mălaiului şi a creativităţii.

Nu-mi imaginez că ar colecţiona cineva decupaje din pungi de pufuleţi (unsuroşenia întregii operaţiuni e pur şi simplu descurajantă) aşa că mă bucur că megacorporaţia Gusto a binevoit, măcar, să pună pe site o arhivă a Aventurilor lui Gus iar eu voi ciupi de acolo câteva episoade ca să fac o trecere în revistă a regretatului fenomen.

La început, pe Gus îl chema Guss şi demiurgul abia îşi cumpărase tabletă grafică. S-a renunţat repede la al doilea s, probabil la presiunile celor 3 schiori australieni diferiţi pe care îi cheamă Guss, serios, căutaţi pe wiki.

Gus şi mai cum? Alupi Gus? Hehe. Bancuri de unchi pervers care au făcut carieră la Banc Show cu Nadine şi Cabral au primit a doua şansă la viaţă în universul galben-lămâie al lui Gus.

Pentru unul din aceste bancuri clasice, Gus a sunat chiar şi la matilanul Radio Uz cu Buzdunag şi Romar.

De ce să cauţi o urare oribilă de sărbători pe google când ai punga de pufuleţi, vorba aia, la botul calului?

Se spune că Octavian Paler însuşi a făcut ghostwriting pentru rubrica de cugetări profunde a Aventurilor lui Gus. A fost plătit în pufuleţi.

La un moment dat, pufuleţii Gusto devin atât de influenţi încât rapperul Wiz Khalifa (!) apelează la ei ca să răspundă dissurilor lui Kanye cu DOI ANI ÎNAINTE ca acestea să apară.

Când ai peretele tapetat cu sfârcuri, rezistenţa este futilă.

Uneori, poezia pufuleţilor nu e atât de veselă. Uneori, când priveşti în pungă, punga priveşte în tine.

Da, ştiu, nomadul galben de pe pufuleţi nu e profetul Mahomed din celebra zicală cu muntele. Dar sunt convins că o pungă de pufuleţi ar putea găzdui oricând caricaturi cu chipul profetului şi lumea arabă ar zice “eh, măcar sunt delicioşi”.

Cele mai îndrăgite basme ale copilăriei, de exemplu Ariel Sirena Defectă şi Sutienul Ei Calcaros, au fost recuperate din supa primordială Disney şi transpuse în lumea modernă a pufuleţilor, unde câinii au chiloţi şi fac poze.

Uneori, Gus avea aventuri amoroase cu oameni de sex incert, îmbogăţind ADN-ul speciei noastre cu gena galbenă a înţelepciunii.

Alteori, eh.

Nu vom şti niciodată unde s-a dus Gus. Poate n-a plecat definitiv. Poate doar îşi încarcă mitraliera cu dad jokes şi se va întoarce într-o zi pe pufuleţii noştri, cu privirea lui pătrunzătoare, urechile neîmblânzite şi reflexia aia care îl face să pară gelatinos.

Poate dacă-i bombardăm cu mesaje vor fi surprinşi că chiar se uita cineva la câinele galben ciudat de pe pufuleţi şi îl vor aduce înapoi. Poate mă angajează chiar pe mine să-l desenez. When you wish upon a star…

Propagă această propagandă!

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au.

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net