Utopia Balcanica

Cronici cinstite: Soare Lanka, sursă nouă de kottu printre păcănele în Pantelimon

Adie schimbarea, prieteni. Într-un singur an au dispărut Petra şi Babylon – cele două stabilimente, iordanian şi irakian, care preparau “şaorma arăbească” sau îndrăgitul sushi de Pantelimon – şaormă rondele, finger food bun la micul dejun, bun când veneau golanii să ne jucăm Heroes, bun în creierii nopţii, bun de Revelion. O să-mi fie dor.

Partea bună e că în ruina vechiului Babylon, la parterul cu SH-uri şi amanet, câţiva paşi de Delfinului adică, a apărut, dap, probabil ai ghicit deja, un srilankez. Pentru că trebuia să poarte un nume şi (bănuiesc) era soare, i-au zis Soare Lanka.

Out with the old, in with the new, yaluvane. Al treilea srilankez de care ştiu – după Lanka de pe Traian (fancy!) şi Matara de la Obor (exotic!).

Afară e un afiş mare cu cel mai nou concert organizat la Arenele Romane de srilankezi, pentru srilankezi. A mai fost unul prin septembrie, cică a fost haios, l-am ratat.

Înăuntru e galben, mic, modest, uuun pic unsuros, de cartier, Pantelimonul petrece. Gândit pentru take-away, cu doar o măsuţă într-un colţ, doi bucătari bărboşi într-o chicinetă, tradiţionalul galantar cu gustări de-a gata. Miroase bine.

Gazda e o tipă prietenoasă pă care am uitat s-o întreb cum o cheamă, aşa că o să-i zic Ancuţa deşi sunt convins că Ancuţa nu-i un nume comun în Sri Lanka, dar hei, pare a fi hanul ei. Ancuţa mă întreabă dacă am fost în Sri Lanka vreodată. Nu, dar ştiu pe cineva care a fost în Sri Lanka! Spargem gheaţa, povestim despre mâncare şi cântare. Mă lămureşte că inclusiv de aici pot cumpăra bilete pentru hepăningurile muzicale ale diasporei lor.

Data viitoare aflu cum o cheamă pe Ancuţa şi îţi zic şi ţie.

Răsfoiesc meniul. Orez şi kottu şi gustărici. Despre kottu roti ţi-am mai povestit – e un stir fry de ferfeniţă de lipie (roti) cu care Sri Lanka m-a câştigat ca fan (cam cum m-au cucerit nepalezii cu momos şi curry).

Cer un pui cu chili & orez şi un kottu cu porc (împreună, 63 de lei).

Cât aştept cele zece minute, hai să gust şi un egg roll. Ăsta, în fast foodul srilankez, e o plăcinto-gogoaşă prăjită în pesmet, umplută cu juma’ de ou fiert şi o pastă peştos-cepoasă, incertă, spicy. Nu frumos, dar săţios. Merge cu sos iute. Pentru şase lei, se bate cu merdeneaua sau covridogul.

Sunt informat că mâncarea e gata. Am s-o iau în tramvai şi p-ormă acasă. Nu pot mânca kottu direct în tramvai. N-am ajuns la level 99 de indolenţă dar mă antrenez cu marele maestru, Bucureştiul.

Bine, şi dacă ştii tramvaiul cu care merg io, probabil ar sări kottu pe geam şi în burduf şi în cabina vatmanului.

Porţiile-s consistente, cam de un flămând per cutie. Puiul (cubulit cu satârul, oase & tot tacâmul, adică nu pentru mofturoşi) stă într-un sos tomată-chili-ghimbir-dulce, lângă un orez wokăit cu praz, morcov, ou şi condimentele călduroase deja familiare.

Din păcate, şi kottu meu cu porc e cu pui, uăf. Aller Anfang ist schwer, prieteni. No biggie, am păţit astfel de aiureacomunicări şi la alte cârciumi debutante.

Dar e un kottu bun, plin de aromă, dintr-un roti mai gros decât în celelalte două locuri unde am consumat aşa ceva. Am cerut să nu fie curploziv-picant, şi a fost doar picant bine, cu o notă de “uite cât de iute AR PUTEA să fie chestia asta”.

Ui’ cum arătau şi împreună, pe faţa mea de masă vărgată.

(BTW, kottu e minunat şi a doua zi, fie rece, fie reîncălzit ca gluma cu pumnu’, kottu şi pişcotu’ pe care sunt nevoit s-o fac cât există Sri Lanka pe lumea asta.)

E prea devreme să arunc cu note din cinstitometru, dar mai trec pe la băieţii ăştia. Poate data viitoare încerc un biryani, un sandviş sau un desert.

Sau chiar nişte Devilled Items, să simt că trăiesc. Că tura asta n-am fost foarte original.

75 de lei au costat cele două troace, plăcinţica şi un Sprite la jumate. Bucuria că a apărut în partea asta de oraş încă o bucătărioară srilankeză? Umbrită doar de gândul că pentru asta a dispărut o şaormărie OK şi nu o păcănea sau ceva de genul.

Soare Lanka e pe Pantelimon 255, între Delfinului şi intersecţia cu Fundeni. Are şi o pagină de feisbuc. Livrează prin aplicaţiile de livrat sau (cred că) direct, dacă stăm în zonă şi le dăm un telefon.

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au.

Salut, acesta e un mesaj de la fondatorul Utopia Balcanica, Vasile.

În cea mai mare parte, acest sait e opera unui singur om. Pentru a putea rămâne în continuare semi-amuzantă (că gratuită e tot timpul) şi fără bannere cu pastile de penix, Utopia Balcanica are nevoie de ajutorul tău. Îl poţi sprijini pe Vasile pe Patreon sau, dacă eşti CEO la megacorporaţie, aş fi bucuros să fii clientul sau poate chiar sponsorul meu. Un asemenea gest te-ar umple de karmă GARANTAT. Scrie-mi!

În ultimă instanţă, poţi să iei şi un tricou.

Abonează-te

Scriu aici din an în paşti. Acum poţi primi o notificare prin email din an în paşti!
 

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net