VasileBine, povestea e un pic mai îmbârligată. Anorak6 au cântat anul trecut la Bucureşti, pe vremea când încă existau concerte (of). Mi-a plăcut cum sună, i-am trecut pe gagii în lista de recomandate da’ n-am fost la concert fiindcă m-am dus la ţară sau ceva de genul. Sunt o lepră.
Ca să constat, aproape un an mai târziu, că Gene, vocalul trupei, îmi scrisese pe facebook să zică “salut, vasile”. M-am simţit prost. FMM vasile care eşti o lepră şi FMM facebook care bagi mesajele oamenilor în spam.
Sfâşiat de remuşcări, am mai ascultat o dată cele 3-4 piese Anorak6 de pe internet şi am stat de vorbă cu Gene.
Neaţa, Gene. Tot ce ştiu e că sunteţi o trupă obscură din Nantes şi că îmi place cum sunaţi. Da’ voi cine sunteţi de fapt?
Anorak6 s-a născut la Nantes în 2017. Toţi mai avuseserăm ocazia să cântăm în alte trupe, mai ales de punk şi metal. Dar voiam să explorăm împreună un alt univers – dark groove.
Suntem ăştia: Gene Roucas la voce, Ricky Frametti la chitară, Billy Pitch la bas şi Winnie Timbal la clape. Avem şi un manager, pe Nico Hamarowsky, care nu ne-a aranjat încă nici un amărât de concert.
Avem gusturi diferite dar înainte de toate vrem să ne simţim bine. Şi pentru asta, umblatul prin lume şi muzica sunt combinaţia perfectă. Nu suntem cei mai mişto muzicieni din lume, dar ne dăm silinţa, adorăm să împărţim şi să ne trotilăm.
Cum ziceai că se cheamă muzica voastră?
Dark groove. Noi îi spunem dark dansant. Un melanj între atmosfera apăsătoare optzecistă şi ceva mai lejereanu.
Ce înseamnă Anorak6? E hanoracul pe care îl purtaţi sâmbăta? Ştiu că unii oameni îşi numerotează hainele…
Când vei cunoaşte adevăratul înţeles, vei fi pe drumul cel bun, micule scarabeu.
Încercaţi să transmiteţi ceva omenirii prin muzica voastră?
Că suntem nişte cvadragenari un pic deziluzionaţi, uneori cinici, adesea melancolici. Comunicăm nişte emoţii.
Cine v-a influenţat?
Evident cold wave-ul anilor 80, gen Sisters of Mercy, chansonul francez şi tot felul de sunete din rock, metal, punk şi hip hop.
Ce ascultaţi când rămâneţi singuri acasă?
Framy – Personal Jesus de la Depeche Mode. Pitch – Sex à Pile de la Step In Fluid. Winnie – Cave In de la Big Riff. Eu? Trenul pierdut de la Compact, heheh.
Oh, avem un connaisseur! Ştiu că aţi venit în România cel puţin de două ori, la Galaţi şi la Bucureşti.
Am cântat prima oară prin părţile Moldovei în 2018, dar cu o singură chitară. Ni se promiseseră nişte scule la faţa locului care n-au mai venit aşa că am cântat, să zicem, unplugged.
Normal că aveam chef să ne întoarcem în Balcani da’ cu sculele noastre, să fim şi noi autonomi.
Ideea de roadtrip se născuse deja când eu şi cu Niko am venit cu maşina de la Nantes să-i recuperăm pe ceilalţi (care luaseră avionul). Eu fusesem în România prima oară în ’92, o ştiam bine. Şi Billy a mai trecut pe la voi. În Moldova ne-am împrietenit şi cu un cântăreţ bucureştean, Călin Costache.
Gagiul care cântă din Bécaud? Cool.
Ideea era să facem un circuit, o vacanţă-turneu cu cântec şi cu distracţie. Aşa am ajuns la Galaţi, mulţumită facebookului şi lui Andrei de la 55Pub. Băiat simpatic. Ne vrea deja înapoi.
Ne-a plăcut formatul ăsta. Nu suntem turişti, suntem o trupă reală care vrea să dăruiască. Aşa descoperi cel mai bine un loc. N-avem nevoie de bani, doar de o primire plăcută, băutură şi mâncare şi voie bună.
V-a plăcut pe aici?
A fost o experienţă grozavă. Carpaţii sunt magnifici. Toată lumea ne-a primit cu căldură. Am stat cinci zile la Bucureşti, suficient cât să ni se dezvăluie gastronomia şi alcoolul şi alcoolul şi alcoolul.
La Galaţi am poposit mai puţin da’ revenim noi.
Am văzut că aţi trecut şi prin Tiraspol şi Odesa. Cum vi s-a părut acolo? Pentru noi, românii, locurile alea sunt în acelaşi timp super-apropiate şi super-exotice.
Odesa e cam mainstream pentru gustul nostru. La Tiraspol a fost incredibil. Am cântat într-un mega-birt şi am avut parte de o primire excelentă dar toţi fanii noştri erau mafioţi ruşi.
Oh wow. Altfel, unde vă place să cântaţi?
În locuri calde cu bere rece.
Ne vedem după COVID?
Bineînţeles. We’ll be back!
Putem să cumpărăm undeva muzica voastră? Aţi scos şi voi un CD, o casetă, un stick cu mp3-uri, ceva?
Avem şi noi vieţi, familii, muncă. N-am produs din astea. Încă.
Care-s cele trei lucruri care v-ar lipsi dacă lumea s-ar duce dracului mâine?
Sex, drugs and rock’n’roll?
Sună bine.
Dă-mi voie să închei cu un mesaj pentru fan(i) şi pentru coronavirus.
