Giardia de fier

La 71 de ani de când Garda de Fier a ajuns la guvernarea României, Mişcarea Legionară se pregăteşte să participe la următoarele alegeri prin Partidul Pentru Patrie.

Verdict: cramã

Brusc nu mai înţeleg de ce unii oameni dau bani la blogãri pentru advertoriale.

(P.S. Agenţiilor, de ‘jde ani vã pupaţi între voi în cur pentru reclame rãsuflate cu rom tricolor pe care nu le ţine nici dracu minte şi ciocolata aia oricum e naşpa. Dacã nu-i daţi acestui om un premiu, orice premiu, nu mai avem ce discuta.)

Azur pe ce-am mai sfânt

Maneaua se jazzificã, mînca-v-aş ochii, v-am spus eu? Şi procesul începe cu începutul firesc: proto-maneaua anilor 80-90. Odatã cu resuscitarea via OTV (mulţumim domnu’ Dan!) a interesului pentru acest gen, nişte artişti mai descuiaţi au început, timid, ce-i drept, sã-l modernizeze cum ştiu şi ei mai bine.

Au început timid pen’ cã dacã rãsare un trol sã aducã aminte publicului cã “e manea! e de la ţigani!”, publicul se hotãrãşte brusc cã piesa cu pricina nu-i mai place, ba chiar îi repugnã. La dracu, am auzit reproşându-li-se balaoacheşilor de la MRB cã “au bãgat o manea”! Un fel de “jupâne, mie-mi plac pimfloid ãştia da’ uneori bagã progresiv şi atunci mã enerveazã”.

Ein Manele, ein Wort

V-am spus eu? V-am spus eu? Revoluţia e pe cale! Sau cel puţin reabilitarea unui gen muzical de mare viitor.

Luni seara, popularul solist român de muzică de petrecere a semnat contractul cu una dintre cele mai mari case de discuri din lume, Universal Music.

Este vorba, ãf cors, despre Salam (mai nou Parizer fiindcã se mutã la Paris, n-am dreptate?).

Şi mai departe ne informeazã ziarul poporului:

Salam like it hot

“He with his lyre roved ever further;
Beneath the sky of Schiller, Goethe.”

(Vasile – Îl citez pe Puşkin în englezã cã oricum nu se prinde nimeni)

Bãi bãieţi, am fost acuzat de când cu haikuurile şi felicitarea de opt martie cã-s un manelist naşpa şi cã “promovez incultura”. Pentru cã istoria se scrie sub ochii noştri şi nu vreau sã pierd trenul, hai sã vã zic eu cum stã, mânca-v-aş, treaba cu muzica de mahala.

Haiku maneaua

La cerere popularã. În urma minunatei felicitãri de 8 martie care-o fost şi featured pe Românika. De şapteşpe ori şapteşpe silabe de aur, clasice sau proaspãt culese din discoTEC…

Citeşte mai departe şi lasã-te pãtruns de farmecul şi graţia genului literar inedit cari este haiku maneaua.

Episodul 90: Mîţafari

Cu ocazia asta mi-am amintit de mirobolanta cãlãtorie în Sahara de anul trecut; atunci am aflat cât de tare duhnesc cãmilele, de ce e bine sã porţi ochelari când bate nisipul, cum e sã trãieşti într-o ţarã musulmanã cu o singurã marcã de bere (proastã) şi cât de mândru poate sã fie un negru cã la el în fundul curţii s-au filmat scenele mişto din primul Star Wars.