Manel no. 5

Când profeţeam eu acum un an şi un pic că păgubosul trend cu tentă fascistă “estem anti-manele căci estem culţi şi români verzi!” e pe ducă (mă rog, e mult spus “profeţeam”, că era deja pe ducă), multă lume mi-a dat în cap.

Joi seara, cu ocazia lansării raportului FreeEx, templul hipsteresc Kulturhaus a răsunat de trilurile zdupnicilor de la Shamanelism iar în mulţimea (iniţial reticentă, of cors) s-au găsit destui amatori să deie din cur în manieră nomadă, dovadă că ziariştii-s oameni descuiaţi.

Giardia de fier

La 71 de ani de când Garda de Fier a ajuns la guvernarea României, Mişcarea Legionară se pregăteşte să participe la următoarele alegeri prin Partidul Pentru Patrie.

Verdict: cramă

Brusc nu mai înţeleg de ce unii oameni dau bani la blogări pentru advertoriale.

(P.S. Agenţiilor, de ‘jde ani vă pupaţi între voi în cur pentru reclame răsuflate cu rom tricolor pe care nu le ţine nici dracu minte şi ciocolata aia oricum e naşpa. Dacă nu-i daţi acestui om un premiu, orice premiu, nu mai avem ce discuta.)

Azur pe ce-am mai sfânt

Maneaua se jazzifică, mînca-v-aş ochii, v-am spus eu? Şi procesul începe cu începutul firesc: proto-maneaua anilor 80-90. Odată cu resuscitarea via OTV (mulţumim domnu’ Dan!) a interesului pentru acest gen, nişte artişti mai descuiaţi au început, timid, ce-i drept, să-l modernizeze cum ştiu şi ei mai bine.

Au început timid pen’ că dacă răsare un trol să aducă aminte publicului că “e manea! e de la ţigani!”, publicul se hotărăşte brusc că piesa cu pricina nu-i mai place, ba chiar îi repugnă. La dracu, am auzit reproşându-li-se balaoacheşilor de la MRB că “au băgat o manea”! Un fel de “jupâne, mie-mi plac pimfloid ăştia da’ uneori bagă progresiv şi atunci mă enervează”.

Ein Manele, ein Wort

V-am spus eu? V-am spus eu? Revoluţia e pe cale! Sau cel puţin reabilitarea unui gen muzical de mare viitor.

Luni seara, popularul solist român de muzică de petrecere a semnat contractul cu una dintre cele mai mari case de discuri din lume, Universal Music.

Este vorba, ăf cors, despre Salam (mai nou Parizer fiindcă se mută la Paris, n-am dreptate?).

Şi mai departe ne informează ziarul poporului:

Salam like it hot

“He with his lyre roved ever further;
Beneath the sky of Schiller, Goethe.”

(Vasile – Îl citez pe Puşkin în engleză că oricum nu se prinde nimeni)

Băi băieţi, am fost acuzat de când cu haikuurile şi felicitarea de opt martie că-s un manelist naşpa şi că “promovez incultura”. Pentru că istoria se scrie sub ochii noştri şi nu vreau să pierd trenul, hai să vă zic eu cum stă, mânca-v-aş, treaba cu muzica de mahala.

Haiku maneaua

La cerere populară. În urma minunatei felicitări de 8 martie care-o fost şi featured pe Românika. De şapteşpe ori şapteşpe silabe de aur, clasice sau proaspăt culese din discoTEC…

Citeşte mai departe şi lasă-te pătruns de farmecul şi graţia genului literar inedit cari este haiku maneaua.

Episodul 90: Mîţafari

Cu ocazia asta mi-am amintit de mirobolanta călătorie în Sahara de anul trecut; atunci am aflat cât de tare duhnesc cămilele, de ce e bine să porţi ochelari când bate nisipul, cum e să trăieşti într-o ţară musulmană cu o singură marcă de bere (proastă) şi cât de mândru poate să fie un negru că la el în fundul curţii s-au filmat scenele mişto din primul Star Wars.