Probabil că n-o să te şocheze deloc, dar nu de snorkălitul cu caracatiţele mi-e cel mai dor când mă gândesc la nesfârşitele vacanţe în Greco-Turcia de odinioară. Ci de rotisorul ăla sfârâitor-picurător, cu măruntaie de...
Tag: cronici cinstite
Vasile
Székelyföld! Scurt roadtrip prin patria pörköltului şi a pălincii
Vasile, unde am putea să mergem ca să ne simţim ca în străinătate fără să ne trambalăm cururile geograficamente în străinătate?
Cronici cinstite: Popasul cu mici, tot Pantelimon dar cu bossanova şi pisici
M-am dus până în Pantelimon, colţ cu Morarilor, unde se petrece toa-tă noap-tea. Am fost surprins să găsesc acolo ceva mai mult decât o bombă de cartier.
Myţy Pizza, felia secretă de Titan cu lecţie de branding inclusă
La şcoala de frecători de mentă am învăţat cu toţii despre branding şi cât e el de important pentru succesul unei afaceri în vârtejul capitalist.
Şarja zemoasă de mici care a salvat onoarea cateringului de pandemie
Micii - o formă de kebab, până la urmă - nu poţi să-i faci într-un apartament şi să fii împăcat cu tine însuţi. Poate ai suficientă imaginaţie ca să-ţi păcăleşti pofta de mici cu nişte pseudo-mici la tigaie sau la...
Cronici cinstite: ţuici de lux şi fălci brezate la Blid, locanta românească din mahalaua Mătăsarilor
Când nu arheologizează mâncăruri uitate, nu colecţionează papetărie istorică şi nu reeditează cărţi străvechi de bucate, Cosmin Dragomir e şi un fel de cârciumar. De câteva luni de zile, la Blid. Locanta românească cu...
Cronici cinstite: #OSAJ, nava-mamă a kebabilor deghizată într-o gheretă pe Andronache
O să creadă lumea că m-a plătit Soroşul sirienilor pentru acest review dubios de entuziast. Dar, cel puţin la o primă vizită, cinstitometrul chiar nu prea are ce să-i reproşeze domnului Zino şi stabilimentului său cu 4...
Glo sau IQOS? Am încercat ambele metode de prăjit ciorapi (nesponsorizat de nimeni)
Pentru unele nasuri, Glo şi IQOS chiar aduc a ciorapi, popcorn sau pârţuri. Mai ales dacă le aprinzi şi nu pufăi din ele. După o zi, două, n-o să ţi se mai pară că miros a ciorapi. Numa' dacă le bagi direct în nară, sau...
Cronici cinstite: mic brunch piteştean cu celebrele maţe fripte ale lui nea Ilie
N-oi fi eu foarte umblat pe coclauri argeşene, dar ştiu că la Piteşti domiciliază un domn pe nume Ilie, despre care legendele spun că frige maţe, celebrul soul food local, pe un grătar insalubru, undeva lângă un târg...
Cronici cinstite: vechiul secret Borgo Margherita din Vitan, acum bine ascuns şi în centru
Borgo Margherita cel nou e lipit de un hotel/hostel micuţ cu care împarte curtea, bine ascunsă între rămăşiţele vechiului cartier evreiesc, cu verdeaţă, mese şi scaune de vreo trei feluri, distanţă confortabilă între...
Dintre toate locurile posibile: weekend la Silistra cu paragină şi răsfăţ
La 2 Mai am tot fost. La Tuzla dăm de cunoscuţi. La Krapeţ s-a mutat toată Vama. Până la Sulina sau Sf. Gheorghe te cântă cucii. La noi la ţară te mănâncă ştiuca. Problema e că undeva tot tre' să mergem să facem o baie...
Cronici cinstite: seară de vară la Lehliu-Gară, cu crâşmă bizară şi tuslama rară
Socoteam că-i un fel de popas de TIR-işti mai fancy, cu o parcare mare, cu paraşute şi păcănele. Din contră - am nimerit la o tavernă micuţă, cu oareşce design. Genul de cârciumă care şi-ar găsi locul ca aspirator de...
Probabil cea mai bună pizza de patiserie din Bucureşti (chiar şi după nişte ani)
Pizza de patiserie. Probabil n-o mănânci în zilele noastre, dar o ştii. O ştii din '95, când ţi-o lua bunică-ta de la Piaţa Galaţi după lecţiile de pian. O ştii din 2002, când atât rămânea din alocaţie după o halbă de...
Cronici cinstite: Jin Ding, chinezăria totalmente firească din mahalaua Baicului
Sunt unele părţi din Bucureşti unde nu se întâmplă niciodată nimic. Cartiere întregi despre care, dacă n-ai fost mai vagabond în adolescenţă, abia ai auzit. Nici nu eşti sigur dacă sunt cartiere. Sau ce sunt ele exact...
Cronici cinstite: în staţie la Lizeanu s-a proclamat rockotecă cu mici
Deunăzi, situaţia geopolitică a cerut din nou un loc unde să ne lungim la bere da’ neapărat să aibă şi mici. (Şi să nu fie la piaţă, că ăia închid devreme.)
Cetatea din Alep revisited: aceiaşi kebabi cu o pălărie mai aurie
Când am fost ultima dată la Cetatea din Alep, la capătul lui 21, era încă o bucătărie oarecare a unui sirian, cu patru mese, jumate faianţă, jumate lambriuri de plastic.
Ca să vezi, trecură doi ani.