E încă aprilie şi vremea se schimbă din sfert în sfert, dar n-am mai ieşit de mult din Bucureşti. Hai până la Veliko (toată lumea îi zice Veliko deşi ar trebui să-i zică Tîrnovo, csf), să mai pună vasile nişte mâncare...
Rubrica: Life
Vasile
Am degustat al doilea meu whisky indian şi e mai hare krişna decât primul
Acesta este un scurt articol despre un trăscău, care mai şi include o trimitere făţişă la un magazin online de trăscău. Nu-l citi dacă eşti minor.
Am foto-recenzat vietăţile din Parcul Sticlăriei într-o zi okeiuţă de primăvară
Mamă, câte vietăţi sunt azi în parc la Sticlărie, aicişa în coasta Pantelimonului. Trebuie să ţi le arăt şi ţie, imortalizate de o săpunieră cu zoom pe care am cumpărat-o special ca să fac poze neclare cu animale aflate...
În pădure la Cernica, la ceas de primăvară
Taman la pădure mă gândeam când mă sună gagiii. - Hai, vasile, până la pădure că am auzit că a ieşit leurda. Aşa că am luat în ghiozdan un bidon de cico nesănătos şi am dat o raită spontană prin pădurea Cernica.
Metal, acordeoane, tango, eurovizioane. Am vorbit cu E-an-na (acum o lună, dar azi chiar am apăsat publish)
Înainte de vremurile astea tulburi, părea că marea noastră grijă de anul ăsta o să fie Eurovisionul - şi marea noastră tristeţe a fost că preferata publicului, E-An-Na, a fost uşuită de juriu la selecţia naţională de pe...
Am mâncat un kebab în curtea şcolii. Vis bifat
Adesea, când văd că vine în oraş un festival turcesc, nu mă încumet. Nu pentru că nu-mi plac kebabii, duamnefereşte, ci pentru că mă descurajează înghesuiala şi cozile. Târgurile astea se întâmplă ba în IOR, ba la...
Am vorbit cu Ira din Kyiv despre cântece, pisici, libertate şi viaţă sub asediu
Încerc să mă dez-buimăcesc. Primăvara s-a amânat şi la câteva sute de kilometri de noi cad rachete. Caut, ca tot omul, să dau o mână de ajutor, dar mă simt mai mic şi mai inutil decât vreodată până acum, şi cred că şi...
Un nou mister în cartier: izvorul termal de la Sticlărie. Ipoteze şi clipoceli
Un izvor cu apă termală, zici? Fierbinte chiar, conform lui Vasile care a băgat laba în ea adineauri? În Pantelimon, la nici zece metri sub nivelul cartierului? Ceva miroase peştos, mi-am spus, încercând din răsputeri...
10 povestioare din 2021 cu locuri şi gusturi (care n-au încăput pe blog la vremea lor)
2021 n-a fost un an glorios. De fapt, cred că singura mea realizare de anul trecut a fost că m-am tuns. Nici măcar asta nu mi-a ieşit. Voiam să par mai dur, ca gealaţii din Narcos, dar în loc de teroare am obţinut doar...
Aperitiv cu flashback muzical şi un platou de Sarmale Reci (maturate 26 de ani)
1995. Prima zi de şcoală. Simt în oase că o să primesc un ou Kinder. Nici măcar n-au să mă capseze maidanezii din capul străzii, pentru că şcoala e la mama huciului, în Romană, şi mergem cu maşina. Sunt en-tu-zi-ast.
Cadouri din bucătăria.localfood: parizer-fusion, pleşcoidogi şi prima zacuscă cu care poţi să strici postul
Ai să te încrunţi un pic dar io-s un om simplu, care cinsteşte parizerul. Textura aia spongioasă, între fudulie pe plită şi prăjitură diplomat. Nasul ăla afumat, ca o aluzie vagă la un whisky scoţian. Culoarea aia pe...
Cronici cinstite: Margherita din Iancului, un proaspăt sole di Napoli în pleiada pizzeriilor de cartier
Fără aere de haute-fiţă, Margherita oferă suficient de multe (şi de bune) ipostaze ale piţei napolitane încât să nu fie "doar un take-away din cartier". Şi scorurile-s competitive.
Cronici cinstite: Druziada şi bucătăria druză, o scurtă istorie a Levantului în linte şi sarmale
Druzii sunt un cult important din Liban, Siria şi Israel care (hiper ultra simplificat, ca pentru epoca vitezei) a luat naştere aşa: nişte şiiţi au decis că a fi şiit e prea mainstream, aşa că au devenit ismailiţi, iar...
Of, Circus. Pauză de masă cu coaste crocante (şi surprize de miel care încă nu-s în meniu)
Sub soarele blând de septembrie, pe terasa pietroasă a dönerăriei, io şi Cosmin am ros nişte coaste de miel prăjite, usturoiate şi crocante, finger food vinovat care-ţi umple barba de seu şi-ţi transhumează inima spre...
Cronici cinstite: Arancini, încă un italian perfect acceptabil pe Riviera di Balta Alba
Am fost în sfârşit la Arancini, nou-venitul italian din cartier. S-a deschis anul ăsta în locul unui tristuţ şi ciudat restaurant combinat arabo-chinezesc, despre care nu v-am scris niciodată ca să nu-l descurajez. Cred...
Am vorbit cu Pyramidos, lăutarii japonezi care cântă muzici din Balcani ca la mama acasă
O vorbă veche a internetului, probabil regula 35, spune că fiecare gen muzical din lumea asta are cel puţin un japonez care-l practică. Colţul muzicii care ne preocupă pe noi cel mai tare are o gaşcă întreagă.