Cel puţin geografic vorbind, că de-aia se cheamă world music.
Rubrica: Life
Vasile
Cronici cinstite: seară de vară la Lehliu-Gară, cu crâşmă bizară şi tuslama rară
Socoteam că-i un fel de popas de TIR-işti mai fancy, cu o parcare mare, cu paraşute şi păcănele. Din contră - am nimerit la o tavernă micuţă, cu oareşce design. Genul de cârciumă care şi-ar găsi locul ca aspirator de...
Acest turc şi vocile lui grozave te învaţă cum ia naştere o tulumbă de kebab
Ştiu că e în plină desfăşurare vara sudistă şi e suficient să scoţi o mână pe geam pe la două după-amiaza ca să auzi sfârâind nişte carne, dar unora dintre noi încă le arde, căpcăunilor!, de o şaormă sau alte gustări de...
Am vorbit cu Alex, frontmanul trupei feroviar-balcanice care dă cu sîc din Isarlîk
În peisajul ăsta dezolant, brusc apăru o trupă care, fără ani de rodaj sau cine ştie ce belşug de repertoriu, m-a convins deja să vin la trei dintre cântările ei, şi care reuşeşte cumva să sune a proaspăt deşi îi...
Probabil cea mai bună pizza de patiserie din Bucureşti (chiar şi după nişte ani)
Pizza de patiserie. Probabil n-o mănânci în zilele noastre, dar o ştii. O ştii din '95, când ţi-o lua bunică-ta de la Piaţa Galaţi după lecţiile de pian. O ştii din 2002, când atât rămânea din alocaţie după o halbă de...
Cronici cinstite: Jin Ding, chinezăria totalmente firească din mahalaua Baicului
Sunt unele părţi din Bucureşti unde nu se întâmplă niciodată nimic. Cartiere întregi despre care, dacă n-ai fost mai vagabond în adolescenţă, abia ai auzit. Nici nu eşti sigur dacă sunt cartiere. Sau ce sunt ele exact...
Am fost în capătul Titanului ca să gust prima bere maturată în butoaie de ţuică din lume
Când am auzit, acum vreo trei săptămâni, că berarii Oriel încă există şi înfloresc şi au lansat prima bere maturată în butoaie de ţuică din Univers, m-am făcut pachet şi m-am livrat la adresa fabricii lor, să gust...
Cronici cinstite: în staţie la Lizeanu s-a proclamat rockotecă cu mici
Deunăzi, situaţia geopolitică a cerut din nou un loc unde să ne lungim la bere da’ neapărat să aibă şi mici. (Şi să nu fie la piaţă, că ăia închid devreme.)
Însemnări de pacient (fiindcă sigur te-ai întrebat cum e la sanatoriul ăla din Predeal)
Mulţi probabil cred şi acum că un sanatoriu de nevroze e acelaşi lucru cu o casă de nebuni. Am fost surprinsă să constat că nu.
Irina
Prinde-l pe CORBU în turneu prin vestul ţării cu “Zbor spre rădăcini”
V-am mai povestit astă vară despre prietenii noştri Sergiu "Corbu" Boldor, Luiza Mitu şi proiectul lor, CORBU, care pe atunci împlinea un an. Am fost la cântări şi ne-am veselit pe etno-fusionul lui cu un vârf de reggae...
Am vorbit cu Marius, omul care a dăruit lumii serialul animat cu coa*e
Îmi plac porcăriile animate pe care le-au făcut contemporanii noştri pe youtube. Sunt un gagiu simplu. M-au amuzat invectivele chiţăite ale Robotzilor şi estetica lor à la Ritter Rost / Machinarium. Mi-au plăcut...
Am vorbit cu Ana, tipa din Capitală care pictează dracii, sfinţii şi zânele ţăranului român
Ştiţi că îmi plac arta populară, motivele viu colorate, cămăşile cu flori, vameşul Rousseau, gândul că statuile Antichităţii greco-romane erau ridicol de pestriţe. De-aia am şi fost bucuros să ochesc într-o zi pe...
Cetatea din Alep revisited: aceiaşi kebabi cu o pălărie mai aurie
Când am fost ultima dată la Cetatea din Alep, la capătul lui 21, era încă o bucătărie oarecare a unui sirian, cu patru mese, jumate faianţă, jumate lambriuri de plastic.
Ca să vezi, trecură doi ani.
Mamaia asta italiancă o să ruleze pe televizorul meu toată iarna
Nonna Gina e cel mai bun fundal sonor într-o sufragerie de om. Nu taie cine ştie ce la montaj. Toacă şi frământă agale. Uneori izbucneşte în cântec. Alteori îşi aminteşte cum în Italia n-avea cuptor şi trebuia să meargă...
Dacii liberi – filmul: nimic despre daci, mult despre oameni
Flăcăii de la trupa de reenactment, administratorul sitului de la Sarmizegetusa, patrioţii de pe internet, un şaman care vibrează neo-păgân pe frecvenţe cosmice în pădure, un popă ortodox care încearcă să fondeze o...
Cea mai frumoasă zi naţională
1 decembrie. M-am trezit suficient de târziu.
MiG-urile deja au troncănit pe cer, fanfarele au mieunat arămiu,
poporul şi-a luat doza de ţară
anuală şi centenară.